La copii,invatarea unei limbi straine se face in mod foarte natural, capacitatea creierului de a recepta, de a memora si de a reda fara inhibitii este mare.O persoana care invata o limba straina dupa 20 de ani nu o va putea vorbi, cred, niciodata atat de bine ca o persoana care a asimilat-o cand era copil mic.Copiii prind cu mare usurinta accentul si elementele de baza, absorb orice informatie cu lejeritate.Pe de alta parte,adultii au avantajul intelegerii depline a motivarii, stiu si pot sa se concentreze, au notiuni(de ex.de gramatica)pe care copiii mici nu le au.
Adultul fixeaza poate mai greu ceea ce invata dar are exercitiul atentiei voluntare, nu este asa fluctuant ca un copil. Dupa primele 3 limbi invatate bine, vei constata ce usor ii vine sa achizitioneze altele si altele.Eu am avut placuta surpriza sa constat ca este o legatura frumoasa intre limbile straine invatate lavarste fragede si dezvoltarea urechii muzicale, apoi inclinatia copiilor catre o cultura muzicala.Si uite-asa se leaga toate...
S-au facut niste studii, se pare ca varsta optima de invatare a unei limbi straine e pana in 9 ani. Daca nu ma insel era vorba despre o abilitate nativa a copiilor de a invata limbi straine care scade odata cu varsta.