Ce e aia paranoia? Prin ce se manifesta?

Termenul de "paranoic" se poate referi la:
- tulburarea de personalitate paranoica sau trasaturi de personalitate paranoica
- tulburarea deliranta (cu vechea denumire "paranoia")
- un anumit subtip de schizofrenie, cel paranoid
- tulburarea de involutie paranoica
- tulburarea psihotica cu trasaturi paranoice din cadrul etilismului cronic

Cel mai adesea, folosim termenul de "paranoic" atunci cand ne referim la o tulburare de personalitate paranoica sau la trasaturi de personalitate paranoica, in cazul in care nu sunt indeplinite toate criteriile pentru o tulburare de personalitate.
Persoanele cu tulburare de personalitate paranoica sunt antipatizate de cei din anturajul lor, sunt inadaptate si sfarsesc prin a intra in conflict cu majoritatea persoanelor cu care intra in contact.

Dar ce inseamna tulburarea de personalitate paranoica?

Tulburarea de personalitate paranoică se caracterizează prin tendinţa generalizată şi nejustificată, care se manifestă în diverse contexte, de a interpreta acţiunile altor persoane ca fiind orientate în mod deliberat pentru a-l umili sau ameninţa pe cel în cauză. Are ca dominante structurale orgoliul şi interpretativitatea, manifestate din tinereţe, alături de abilităţile relaţionale selective. Suspiciunea şi lipsa de încredere în cei din jur sunt întreţinute de o stimă de sine exagerată, care cultivă raporturi interpersonale sărace şi mereu problematizante.
In general, paranoicii sunt evitati si respinsi din grupul din care incearca sa faca parte, pentru ca nimeni nu este dispus sa suporte in mod cronic acuzele nefondate ale paranoicului, suspiciozitatea cronica, invidia, rautatea si rigiditatea pe care le manifesta acesta. Combativitatea şi tenacitatea se manifestă cu o elocvenţă surprinzătoare mai ales în apărarea drepturilor personale. Cu un simţ particular al interesului personal pentru care luptă cu o hotărâre nestrămutată, cel în cauză pare un excentric litigios sau, în cel mai bun caz, un colecţionar de injustiţii. În tendinţa de a obţine tot ceea ce crede că i se cuvine, el apelează la toate forurile justiţiare reale şi imaginare, expunându-şi argumentaţia logică, a cărei premisă, îndoielnică sau falsă, este însă atent disimulată. Rezonanţa afectivă redusă le conferă o conduită rece, detaşată, distantă.