Ce este complementul direct si indirect? Vreau exemple daca se poate. Vreau un raspuns rapid tot daca se poate.Dau fundita.
Multumesc anticipat.
Complementul direct este partea secundara de propozitie care determina un verb tranzitiv indicand obiectul asupra caruia se exercita actiunea.
Criteriul cel mai sigur pentru identificarea acestui complement este valoarea tranzitiva a verbului din regenta.
Desi definitia din manuale cuprinde aceasta indicatie, in practica elevii se multumesc cu argumentarea "arata asupra cui trece actiunea unui verb". In realitate, valoarea tranzitiva este o conditie obligatorie de care depinde natura complementului.
Identificarea complementului direct poate fi gresita chiar de cei care iau in consideratie valoarea tranzitiva a verbului din regenta, daca se limiteaza la folosirea intrebarii "ce".
Astfel intr-un exemplu simplu: "Dupa scris urmeaza oralul", substantivul "oralul" raspunde la intrebarea "ce" si, in plus, sta dupa verb tranzitiv, ca un veritabil complement direct. Si cu toate astea, nu este complement direct, ci subiect. Rezulta deci ca indicatiile date pentru verificarea valorii tranzitive a unui verb nu sunt satisfacatoare, intr-adevar, nu este de ajuns sa punem intrebarea "ce", ci trebuie sa demonstram ca respectivul complement este direct. Pentru aceasta, pe langa cei doi termeni folositi, in mod obisnuit (predicat — complement), este neaparat nevoie de al treilea (subiect). In concluzie, este tranzitiv verbul a carui actiune subiectul o rasfrange asupra unui complement direct.
Prin acest procedeu simplu, se evita multe greseli de analiza chiar pe planul frazei, deoarece de valoarea tranzitiva a verbului din regenta depinde daca subordonata este completiva directa.
Acest aspect demonstreaza, inca o data, imbinarea morfologiei cu sintaxa propozitiei si sintaxa frazei.
De retinut. Pentru identificarea valorii tranzitive a unui verb se va tine seama de subiect -predicat — complement direct. In cazul verbului tranzitiv, subiectul face o actiune pe care o rasfrange direct asupra complementului direct.
In legatura cu complementul direct, trasatura dominanta a acestuia o constituie exprimarea lui printr-un substantiv sau substitut de-al acestuia in cazul acuzativ, neprecedat de prepozitie. Aceasta caracteristica justifica afirmatia din unele definitii ca actiunea "trece direct" asupra complementului direct si tot ea marcheaza distinctia fata de complementul indirect, care se exprima, de obicei, printr-un acuzativ precedat de prepozitie.
Exemplu:
Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul.
(M. Eminescu)
Complementul direct poate fi exprimat si printr-un substantiv propriu, un nume de fiinta sau pronume, in cazul acuzativ, precedat de prepozitia "pe".
Complement direct pot avea si verbele intranzitive atunci cand ele deriva din aceeasi radacina. In acest caz, complementul se numeste intern. Situatia apare destul de rarComplementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb intranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.
Complementul indirect poate fi exprimat prin:
substantiv în cazul DATIV:
Îi voi da colegului acest creion.
substantiv în cazul ACUZATIV:
Am discutat despre emisiune.
substantiv în cazul GENITIV:
S-au năpustit asupra cireșelor.
pronume în cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: personal
I-am adus hainele.
pronume în cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: demonstrativ
S-a gândit la celălalt.
pronume în cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: posesiv
S-a gândit la al său.
pronume în cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: reflexiv
Și-a adus materialele.
numeral cardinal în cazurile ACUZATIV, GENITIV, DATIV:
A telefonat celor doi.
numeral ordinal în cazurile ACUZATIV, GENITIV, DATIV:
S-au aliat împotriva celui de-al doilea.
verb la modul infinitiv:
Era obișnuit a nota schimbările.
verb la modul gerunziu:
S-a plictisit tăcând.
verb la modul supin:
Se va sătura de scris.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie. Complementele se clasifica in : complemente necircumstantiale directe si indirecte si complemente circumstantiale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauza, consecutiv, conditional, instrumental.
I) Complementul direct - arata obiectul asupra caruia se exercita direct actiunea
Intrebari : pe cine?, ce?, ultima dintre ele intalnindu-se si in cazul subiectului. Diferenta se face astfel: daca propozitia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care raspunde la intrebarea "ce?" este complement direct.
De exemplu:...O vad pe Danutica.intrebarea:pe cine vad?
pe danutica=complement direct.
II) Complementul indirect - arata obiectul asupra caruia se rasfrange indirect actiunea exprimata de verb. Se clasifica in :
complement indirect in dativ;
complement indirect cu prepozitie.
Complementul indirect in dativ (cui?) se exprima prin substantive, pronume sau numerale in cazul dativ.
ex. : Dau copiilor cate o bomboana.
Răspunde
Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziției care este definit/ă de relația directă pe care o are cu predicatul propoziției. Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acționează. Complementul direct poate fi determinat folosindu-se întrebările: pe cine? sau ce?
Complementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb intranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se răsfrânge indirect acțiunea verbului sau căruia i se atribuie o acțiune, o însușire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.
Mai multe detalii pe: http://ro.wikipedia.org/wiki/Complement_indirect și http://ro.wikipedia.org/wiki/Complement_direct
Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie Complementul direct - arata obiectul asupra caruia se exercita direct actiunea
daca propozitia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci este complement direct.
Complementul indirect - arata obiectul asupra caruia se rasfrange indirect actiunea exprimata de verb
Complementul poate fi :
direct(pe cine?, ce) L-am vazut pe Mihai.
indirect(despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu ce?)Noi suntem cu el.
circumstantial de loc(unde?)
circumstantial de timp(cand?)
circumstantiall de mod(cum?)
Complementul Direct este un complement necircumstantial care raspunde doar la doua intrebari:pe cine? ce?
Ex: Anca a rezolvat o problema. sau Pe Anca am vazut-o ieri.
Complementul Indirect este un complement necircumstatial care raspunde la intrebarile:cui? pentru cine? de ce? la? cu ce?
Ex Am vorbit cu mama. sau I-am dat fratelui meu mingea.
Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie. Complementele se clasifica in : complemente necircumstantiale directe si indirecte si complemente circumstantiale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauza, consecutiv, conditional, instrumental.
I) Complementul direct - arata obiectul asupra caruia se exercita direct actiunea
exprimata de verb.
Intrebari : pe cine?, ce?, ultima dintre ele intalnindu-se si in cazul subiectului. Diferenta se face astfel: daca propozitia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care raspunde la intrebarea ce? este complement direct.
Complementul direct se exprima prin:
substantive, pronume sau numerale in cazul acuzativ precedate sau nu de prepozitia pe.Ex.: Am vazut-o pe eleva mea in parc.
II) Complementul indirect - arata obiectul asupra caruia se rasfrange indirect actiunea exprimata de verb. Se clasifica in :
complement indirect in dativ;
complement indirect cu prepozitie.
Complementul indirect in dativ (cui?) se exprima prin substantive, pronume sau numerale in cazul dativ.
Ex. : Dau copiilor cate o bomboana.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
