Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziției care este definit/ă de relația directă pe care o are cu predicatul propoziției. Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acționează.
Complement direct poate fi determinat folosindu-se întrebările: pe cine?; ce?
Iti fac cunostiinta cu cartea de limba si literatura romana
Carte, copil neconstincios
Copil neconstincios, carte
Succes la imprietenire
Complementul direct determină un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă desemnând obiectul asupra căruia se exercită acţiunea: Câinele păzeşte casa. Se recunoaşte cu ajutorul întrebărilor: pe cine? ce?
Complementul direct poate fi exprimat prin:
1. Substantiv
2. Pronume
3. Numeral
Elementele de relatie a complimentului direct sunt prin conjucti suboordonatoare ca, sa, daca, de. 2pronume relative:care, cine, ce. 3pronume nehotarite:ori cine.ori ce, ori cit. 4adverbe relative:unde, cum, cind
Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziției care este definit/ă de relația directă pe care o are cu predicatul propoziției. Complementul direct este partea secundară de propoziție care determină un verb tranzitiv sau o interjecție și d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acționează.