Ce este complementul? ma puteti ajuta

Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie. Complementele se clasifică în : complemente necircumstanţiale directe şi indirecte şi complemente circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză, consecutiv, condiţional, instrumental.

Complementul
Parte principala de propozitie
Complementul determina un vb
Complementul poate fi :
direct(pe cine?,ce) L-am vazut pe Mihai.
indirect(despre cine?,despre ce?, cu cine?, cu ce?)Noi suntem cu el.
circumstantial de loc(unde?)
circumstantial de timp(cand?)
circumstantiall de mod(cum?)

Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb sau o locuţiune verbală.
Sunt 4 tipuri.
direct:Un complement direct semnifică în gramatică un element sau o parte a propoziţiei care este definit/ă de relaţia directă pe care o are cu predicatul propoziţiei. Complementul direct este partea secundară de propoziţie care determină un verb tranzitiv sau o interjecţie şi d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se acţionează.


Complement direct poate fi determinat folosindu-se întrebările: pe cine? sau ce?

Clasificarea complementului direct

simplu - exprimat printr-o singură parte de vorbire
multiplu - exprimat prin mai multe părţi de vorbire
dezvoltat - exprimat printr-o construcţie infinitivală

indirect:Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb intranzitiv sau o interjecţie şi d.p.d.v. semantic indică obiectul asupra căruia se resfrânge indirect acţiunea verbului sau căruia i se atribuie o acţiune, o însuşire sau o caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.

Complementul indirect poate fi exprimat prin:

substantiv in cazul DATIV: Îi voi da colegului acest creion.
substantiv in cazul ACUZATIV: Am discutat despre emisiune.
substantiv in cazul GENITIV: S-au năpustit asupra cireşelor.
pronume in cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: personal - I-am adus hainele.
pronume in cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: demonstrativ - S-a gândit la celălalt.
pronume in cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: posesiv - S-a gândit la al său.
pronume in cazurile ACUZATIV, DATIV, GENITIV: reflexiv - Şi-a adus materialele.
numeral cardinal in cazurile ACUZATIV, GENITIV, DATIV: A telefonat celor doi.
numeral ordinal in cazurile ACUZATIV, GENITIV, DATIV: S-au aliat împotriva celui de-al doilea.
verb la modul infinitiv: Era obişnuit a nota schimbările.
verb la modul gerunziu: S-a plictisit tăcând.
verb la modul supin: Se va sătura de scris.

Întrebările complementului indirect: pe cine?; ce?

Întrebările complementului direct: pe cine?; ce?; prepoziţii+cine?-ce?; de cine?; de catre cine?; unde? cu sau fără prepoziţii; încotro?; când? cu sau fără prepoziţii; cât timp?; cum?; cât?; din ce cauză?; din ce scop?; cui?


Conform noii Gramatici a Academiei, complementul indirect stă doar in cazul Dativ. O alta schimbare radicala este introducerea complementului prepozitional.

de agent: Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb pasiv şi arată de cine este realizată acţiunea - exprimată de verb. Răspunde la întrebare "de către cine?" pusă verbului pasiv.

Planul a fost realizat de el.
Ea a fost certată de el /de mama/de tata/etc.

circumstantial:Complementul circumstanţial este complementul care arată împrejurarea (circumstanţa) în care se desfăşoară acţiunea.

În conformitate cu noua terminologie impusă de Gramatica Academiei Române, trebuie făcută o distincţie între „complement" şi „circumstanţial". Complementele pot fi directe, indirecte, de agent, prepoziţionale. Circumstanţialele pot fi de loc, de timp, de mod etc. Trebuie evitată asocierea celor doua notiuni „complement circumstanţial" şi utilizat doar termenul de „circumstanţial" care desemnează aceeaşi noţiune.

Complementul circumstanţial poate fi:

complement circumstanţial de mod — determină un pronume, un substantiv, un adverb, o locuţiune adveribială
complement circumstanţial de timp — determină un pronume, un substantiv, un numeral, un adverb, o locuţiune adverbială
complement circumstanţial de loc — determină un pronume, un substantiv, un adjectiv, o locuţiune adjectivală

Complementul circumstanţial concesiv

Complementul circumstanţial concesiv răspunde la întrebarea "în ciuda cărei Intimplari \ fapt?", are ca locuţine prepoziţională "în ciuda", "în pofida".

Exemplu: Învaţă în ciuda lui Ion.

Complement circumsanţial condiţional

Complementul circumstanţial condiţional arată condiţia de care depinde realizarea acţiunii sau a însuşirii exprimate de verbul sau adjectivul determinat. Răspunde la întrebarea : " cu ce condiţie?"

Exemple: În caz de nevoie sună-mă. În locul lui Tudor aş fi mai corect.



FUNDA?

Complementul este partea secundara de propozitie [partile principale de propozitie subiect si predicat, partile secundare de propozitie Atribut si COMPLEMENT] complementul sta langa predicat [Merge repede repede--complement ]


funda:X:X:*

Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie Complementul direct - arata obiectul asupra caruia se exercita direct actiunea


Intrebari : pe cine?, ce?,. daca propozitia are un subiect exprimat sau neexprimat, atunci partea de vorbire care raspunde la intrebarea "ce?" este complement direct

Complementul indirect - arata obiectul asupra caruia se rasfrange indirect actiunea exprimata de verb
Complementele circumstantiale : de mod intrebarea cum? de loc unde? de timp cand? de cauza pentru ca.

Complementul e partea de propozitie care determina verbul... in mare cam asa e def

COMPLEMENTUL este partea secundara de propozitie care determina un verb sau o locutiune verbala.

Mersi pentru raspunsuri :-)