Lumina respectiv fotonul=cuanta de lumina este un relief electromagnetic care luneca hidrodinamic prin spatiul fizic materializat de oceanul eteric. Propulsia structurii dinamice a fotonului este produsa de forta electromagnetica, forta ce apare din interactiunea fiecarui curent transversal, cu campul magnetic produs de curentul din urma. Forta electromagnetica este un efect hidrodinamic de tip Magnus in eter. Se gaseste ca forta electromagnetica este la egalitate cu forta de inertie a fiecarei unde a fotonului. La fel puterea electromagnetica a fiecarei unde este egala cu puterea mecanica. Prin aceasta structura dinamica a fotonului, care este purtatoare de masa, impuls, energie cinetica, se comporta (se manifesta) ca o particula. In spatiul vid nu poate functiona mecanismul undelor, care cere transformarea succesiva a unei forme de energie in alta. Fiindca spatiul fizic materializat de oceanul eteric, nu are densitate, nu are inertie, nu are coeziune, nu are elasticitate. Situatia poate fi comparata cu cazul unui disc de pikup care fiind in rotatie pune in vibratie acul dozei, fara ca pe disc sa existe vreo vibratie. La interactia luminii cu substanta, prin fenomenul inductiei electromagnetice, sarcinile electrice din sanul substantei sunt puse in vibratie si asta face sa apara ca lumina ar fi vibratie. Aceasta structura dinamica a fotonului, de tipul motorului electric liniar, explica simplu si dualismul unda corpuscul, si lipsa retroradiatiei si sinfazarea in timp a campului electric cu cel magnetic, si nasterea particulelor din fotoni si nasterea fotonilor din particule si este compatibila cu aspectele specifice undelor ca difractie, interferenta, polarizare s-a.