Ce este rugaciunea mintii si ce este rugaciunea inimii?

Rugaciunea e o prostie...

Rugaciunea mintii reprezinta logica, capacitatea de a lua decizii intelectual, e ceva de genul "gindire computerizata", pe cind gindirea inimii reprezinta dorintele si aspiratiile ei, de la ce vine fericirea? de la lucrurile si persoanele care ne plac, si cine e responsabila de placere, dragoste si pasiune? Corect, inima! Rugaciunea mintii este o indemnare de a actiona logic, din punctul de vedere al convenientei, al venitului! Rugaciunea inimii esteo indemnare de a actiona cu sufletul, pentru fericirea noastra!

Rugaciunea mintii constituie cautarea explicatiilor logice in toate.Rugaciunea inimii se rezuma la sentimente.

Se spune ca rugaciunea mintii este rugaciunea cugetarii, atunci cand mintea se desprinde sa se reculeaga in ceasul rugaciunii. Mintea se uneste cu, cuvintele scrise. Rugaciunea inimia este rugaciunea simtirii prin luarea-aminte se incalzeste inima si ce in rugaciunea mintii era gand, ajunge la simtire...

Rugaciunea are trei trepte: treapta intaia este rugaciunea orala, citita, adica rugaciunea trupului; treapta a doua este rugaciunea cugetarii, adica a mintii; iar treapta a treia este rugaciunea simtirii, adica a inimii.
Rugaciunea mintii este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Rugaciunea mintii presupune stapanirea lucrarilor duhovnicesti ale mintii, a miscarilor duhovnicesti ale mintii si a cugetarilor ei;
Care sunt lucrarile duhovnicesti ale mintii, dupa Sfintii Parinti?
Sfantul Grigore Sinaitul spune ca mintea crestinului trebuie sa aiba noua lucrari duhovnicesti si anume: contemplarea la Persoanele Prea Sfintei Treimi si la toate puterile ceresti; contemplarea la intruparea Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru mantuirea lumii; contemplarea naturala in duh, adica cugetarea la ratiunile lucrurilor create de Dumnezeu, la frumusetea creatiei, la scopul pentru care au fost create, la armonia creatiei, a universului si ridicarea mintii de la cele vazute la cele nevazute; de la frumusetea celor de jos, la frumusetea dumnezeiasca a celor de sus; de la cele trecatoare la cele gandite si vesnice, urcand de la cele pamantesti la cele dumnezeiesti ca pe o scara duhovniceasca. A patra lucrare a mintii este cugetarea la moarte; apoi cugetarea la muncile iadului, unde se chinuiesc cei pacatosi; cugetarea la fericirea raiului; cugetarea la imparatia cerurilor, dupa judecata viitoare si a noua lucrare a mintii, cugetarea la frica de Dumnezeu si la pacatele noastre ca niciodata sa nu mai gresim.
Care sunt miscarile duhovnicesti ale mintii?
Mintea crestinului are trei miscari, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul: Miscarea dreapta, cand cugeta numai la Sfanta Scriptura, la minunile Domnului, la cele ceresti. In aceasta miscare a mintii poate intra si ispita diavolului pentru a-l insela pe om. A doua este miscarea in zig-zag, cand omul cugeta si la Sfanta Scriptura si la lumea vazuta a zidirilor, la creatie. Si aici poate intra ispita diavolului, cand cugeta prea mult. A treia miscare a mintii se numeste ocolitoare sau in spirala, cand omul se coboara cu mintea in inima sa, precum melcul in casa sa si mirele si mireasa in camara, si de aici, din inima, unde nu mai poate intra ispita diavolului, mintea se inalta spre Hristos. Marii nostri sfinti si cuviosi intotdeauna isi aveau mintea in inima si de aici, din adancul inimii, se rugau, vorbeau cu mirele Hristos si dadeau razboi diavolului. Despre aceasta spune si Mantuitorul, zicand: " Iar tu cand te rogi, intra in camara ta si incuind usa ta, roaga-te Tatalui tau... " ( Matei 6, 6). Aceasta este cea mai inalta si mai folositoare miscare a mintii, sa o coboram in inima ci de aici sa ne inaltam sa vorbim cu Hristos, sa plangem pentru pacatele noastre si sa dam razboi diavolului. Dar nu toate cele trei miscari le putem folosi la fel.
Care este folosul cugetarii la creatia lui Dumnezeu?
Sfantul Vasile cel Mare spune in cartea sa numita Exaimeron ca " toata lumea vazuta este scoala si imagine a lumii nevazute ". Tot el spune ca " toata floarea si toata iarba ne invata ca este Dumnezeu ". Zidirea vazuta talcuieste pe Scriptura si Sfanta Scriptura talcuieste pe zidire. Atat una, cat si alta, sunt ca doua file de carte. Pe o pagina citim cuvintele Sfintei Scripturi, pe cealalta pagina citim in cartea zidirii, care vorbeste de Dumnezeu. La fel spune si Sfantul Grigore de Nyssa: " Toata zidirea, ca o trambita striga la noi ca a facut-o Dumnezeu ". Am citit intr-o carte cum un filosof se plimba cu batul in mana pe un camp si batea florile cu batul: " Le bat pentru ca prea tare striga catre mine ca le-a zidit Dumnezeu! ".
Toate creatiile vazute se numesc darurile lui Dumnezeu. Si precum face mirele cu mireasa ca isi dau daruri care intaresc dragostea intre ei, tot asa face si Dumnezeu cu noi. El pune mintea noastra intre El si creatii, ca sa-L putem mai bine intelege si vedea. Dumnezeu ne da cele create in dar, iar noi ii dam lui Hristos, Mirele inimii noastre, gandurile, rugaciunile si dragostea noastra. Sfantul Antonie cel Mare nu stia multa carte, dar era atat de intelept in cele duhovnicesti ca uimea pe toti filosofii care veneau la pestera lui. Odata, l-au intrebat cativa filosofi: " Antonie, care sunt cartile tale pe care ai invatat? " Iar el, aratand cu mainile cerul, stelele, marea si intreaga natura din jurul sau, le-a zis: " Acestea sunt cartile mele pe care le citesc si care intrec pe toate celelalte " (Dictionarul Aghiografic, pag. 90).


Simtirea lui Dumnezeu in noi este rugaciune, chiar daca cineva nu rosteste nimic prin cuvinte. De aceea, cand cineva va duce cuvintele sale pana la simtirea inimii, unul ca acela va cunoaste cu incredintare ca s-a rugat lui Dumnezeu.
Rugaciunea inimii ne impaca cu Hristos si El ne da pacea Lui; Cum putem dobandi pacea inimii si a constiintei?
Patru sunt caile prin care putem castiga pacea inimii si a constiintei:
a) sa cautam intotdeauna locul cel mai de jos;
b) sa ne multumim in toate cu cat mai putin din cele necesare vietii;
c) sa ne rugam permanent ca sa se faca numai voia lui Dumnezeu cu noi;
d) sa ne lasam in toate numai in voia lui Dumnezeu.
Cum se poate curati inima de patimi?
Spun unii Sfinti Parinti ca mintea usor se lumineaza si usor se intuneca. Iar inima foarte greu se intuneca prin patimi si foarte greu se lumineaza, se curata. Curatia inimii, adica despatimirea se face in timp indelungat, mai bine zis toata viata, prin asceza, pocainta si lacrimi. Cel mai mult insa se curata inima prin rugaciune, ca rugaciunea il face pe om fiu al lui Dumnezeu dupa dar. Cine a ajuns la curatia inimii a ajuns vazator de Dumnezeu, vazator tainic cu ochii inimii.
Ce ne invata Sfintii Parinti despre inima?
Inima este centrul vietii si al sufletului nostru. Pentru aceea si Dumnezeu ne-o cere, zicand: " Fiule, da-Mi inima ta! " (Pilde 23, 26). Iar Iov zice: " Nimic nu este mai adanc decat inima omului ". Sfantul Vasile cel Mare, in cartea sa Exaimeron, spune ca " inima este radacina vietii ". Ea se zideste la toate fiintele intai si tot ea se preface in pamant, cel mai pe urma. Inteleptul Solomon zice: " Cu toata strajuirea strajuieste inima ta, ca intr-insa sunt izvoarele viietii " (Pilde 4, 23). Altfel, inima se face izvor al mortii, in loc de izvor al vietii. Dupa Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Damaschin, inima omului este centrul a patru puteri si anume: Inima este centrul tuturor puterilor firesti ale omului, adica puterea hranitoare (nutritiva), seminala, crescatoare, etc. Inima este si centrul puterilor sufletesti ale omului, care sunt in numar de cinci si anume:
1. vointa;
2. ratiunea, formata din cinci parti: minte, gand, ce rasare din minte ca raza din soare, cugetare, alegere si hotarare;
3. simtirea, numita si puterea poftitoare;
4. mania (puterea manioasa);
5. si cuvantul (puterea cuvantatoare).
Aceste cinci puteri se numesc puteri sufletesti si isi au sediul tot in inima. Apoi inima este centrul (locul)puterilor afara de fire, adica al patimilor. Pacatele si patimile se numesc afara de fire, pentru ca nu au fost create de Dumnezeu, nici nu sunt din inceput in om. Pacatele isi au sediul tot in inima, dupa cuvantul Mantuitorului care zice: " Din inima ies gandurile cele rele, uciderile, desfranarile, marturiile mincinoase, hulele... " (Matei 16, 19).
Inima este inca centrul suprafiresc, adica centrul duhovnicesc al tuturor darurilor Sfantului Duh si al tuturor faptelor bune, care isi au sediul tot in inima. Daca punem strajer la poarta ininii pe minte, adica gandul cel bun, el nu va lasa sa intre inauntru pacatele celor cinci simtiri, iar patimile cele ce ies din inima le va opri, ca sa nu se prefaca in pacate. Deci, paza inimii consta in a pune gandul portar al inimii pentru a opri orice cuget patimas sa nu intre in inima. Mintea, care intra in inima, este foarte greu stramtorata, caci la inceput se simte ca intr-o temnita. Pe urma, se deprinde si se simte foarte bine, caci inima este camara fireasca a mintii.
Cu smerita dragoste in Domnul nostru Iisus Hristos, Mihail-Nicolae