Submarinele - Primele submarine erau barci subacvatice cu vasle, facute din lemn si piele.In prezent, submarinul nuclear este o masina militara puternica, capabila sa parcurga peste 500000 km cu doar 5kg de combustibil.Submarinele - Un submarin a fost folosit pentru prima data pentru a ataca un vas inamic in anul 1776, in timpul Razboiului de independenta american(1775-83).Minisubmarinul Turtle a incercat sa ataseze o mina la fregata britanica Eagle in New York Bay.Planul a esuat, dar Turtle reusise sa ajunga nedetectat la vasul inamic, aratand ca submarinele puteau fi folosite in razboi. Turtle era propulsat de un barbat care pedala o elice.
Gasirea unui mijloc potrivit de actionare a submarinelor nu a fost lucru usor.Motoarele electrice pentru barci fusesera concepute pana in anii 1830 si erau ideale pentru actionarea unui vas submersibil pentru ca nu eliminau gaze si nu consumau oxigen. Totusi, motoarele electrice nu au adus raspunsul complet, pentru ca bateriile necesare se descarcau curand.
In anii 1860 s-au conceput baterii electrice reincarcabile numite acumulatoare, si dinamuri capabile sa le reincarce.Totusi,in ciuda faptului ca un submarin propulsat de un motor electric putea folosi un dinam pentru a-si reincarca bateriile electrice, trebuia sa se adauge un fel de motor pentru actionarea dinamului.
Un motor cu aburi obisnuit necesita o alimentare abundenta cu aer pentru a-si arde combustibilul si un cos pentru eliminarea fumului si gazelor.Motorul putea fi actionat in timp ce vasul era la suprafata dar, inainte de scufundare, echipajul trebuia sa etanseze cosul si sa inchida boilerele.Aceasta provoca o intarziere inacceptabila pentru un vas militar care trebuie sa se scufunde brusc pentru a evita inamicul.
De asemenea, caldura reziduala de la boilere ridica temperatura la nivele insuportabile.Raspusul parea sa fie motorul cu benzina, desi un dezavantaj grav al acestuia este faptul ca aburii combustibilului volatil pot exploda usor.Cu toate acestea, in anii 1900 multe asemenea vase cu motoare cu benzina erau folosite in operatiunile navale.
Primele submarine ale Marii Britanii erau de tip Holland, numite dupa constructorul american.Aceste ambarcatiuni erau lungi de 19, 3 m, cu o raza(latime) de 3, 6 m.In timp ce erau la suprafata, un motor cu benzina, actiona un dinam care incarca bateriile electrice.Acest motor propulsa de asemenea vasul la suprafata, dandu-i o viteza maxima de 12 noduri.Cand era scufundat, dinamul functiona ca motor actionat de bateriile electrice.Aceasta dadea vasului o viteza subacvatica de pana la 8 noduri.
In cele din urma, totusi, motoarele Diesel au inlociut motoarele cu benzina la submarine.La inceput, propulsia la suprafata se facea prin actionare directa de la motoarele Diesel ale vasului.Mai tarziu, s-au introdus submarine cu actionare Diesel-electrica.In acest tip de vas, motoarele electrice erau folosite atat sub apa cat si la suprafata, dar se folosesc si generatoare electrice actionate de motoare Diesel pentru a le actiona si a incarca bateriile.
In 1943, germanii au introdus „teava de respiratie". Aceasta era tub continand tevile de admisie si evacuare ale motorului.Un submarin putea sa ramana sub suprafata si sa ramana cu „teava de respiratie" iesind din apa, sa isi porneasca motoarele pentru a-si reincarca bateriile electrice. Fara submarine nimic scris anterior nu s-ar fi intamplat.
Bună!
Submarinul sau submersibilul este o navă care are posibilitatea navigației mixte, la suprafață și în imersiune.
Termenul de submarin desemnează în special navele militare în scopul camuflării unui atac, iar submersibil - navele civile de cercetare submarină, intervenție și lucrări la mare adâncime, transport.
În general submarinele clasice au două corpuri, unul interior sau de rezistență și unul exterior din table subțiri. Corpul interior este destinat amplasării echipajului și a mecanismelor important vitale, cel exterior - tancurilor și mecanismelor auxiliare. La mijlocul submarinului se află postul central de comandă deasupra căruia se află chioșcul ce adăpostește periscoapele, antenele, schnorkelul (un dispozitib-tub prin care se alimentează cu aer motoarele Diesel), și etanș. Pupa și prora (primul și ultimul compartiment), de cele mai dese ori, au amplasate tuburi de lansare a torpilelor și minelor. Orice submarin are un dublu deplasament, de suprafață și de imersiune, acesta din urmă fiind egal cu cel de suprafață plus greutatea apei care umple tancurile de balast. Unele submarine în afara armelor principale ca torpile, mine și rachete sunt dotate cu mitraliere, piese ușoare de artilerie sau chiar cu un mic hidroavion. La suprafață submarinele clasice navigă cu motoarele Diesel, iar în imersiune cu motoare electrice alimentate de la acumulatori. Încărcarea acumulatorilor se face de la generatoare de curent continuu în imersiune, antrenate de motoarele Diesel în timpul navigației la suprafață sau la cota periscopică cu schnorkelul ridicat.
Submarinele au instalații de ventilație și regenerare a atmosferei interioare, de propulsie, de guvernare, de balast, de asietă, de compensare a variațiilor de flotabilitate, aparatură de comunicații și de navigație, dispozitive de salvare etc. De asemenea sunt dotate cu instalații de luptă cum ar fi dispozitive de lansat torpile, mine sau rachete, magazii de muniții etc.
Submarinele clasice Diesel-electrice prezintă avantajul că sunt mai mici și mai puțin costisitoare, iar deplasarea lor foarte silențioasă face greu de depistat de detectorii sonori ai unui submarin inamic, altă navă sau de un locator staționar.
Cele mai mari submarine cu propulsie nucleară sunt cele dotate rachete balistice cu rază mare de acțiune, purtând focoase nucleare. Cunoscute sub denumirea de SSBN (Nuclear Powered Balistic Missile Submarine), acestea pot lansa rachetele pe sub apă, pentru a lovi ținte la mii de kilometri depărtare.
Submarinele SSBN se afla în dotare în flotele militare din S.U.A., Rusia, Marea Britanie, Franța și China.
Forțele Navale Române au avut în dotare un total de nouă submarine, opt au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial, cele mai cunoscute fiind Delfinul, Marsuinul și Rechinul.
În afara acestor trei submarine, marina română a mai avut încă cinci submarine pitice clasa CB. Dintre acestea numai două au devenit operaționale și au efectuat misiuni de recunoștere. După 23 August 1944, au fost luate și folosite de Uniunea Sovietică până în 1945 când au fost demontate pentru piese.
În anul 1985 la șantierul naval din Nizi Novgorod, Uniunea Sovietică, începe construcția unui submarin din clasa Kilo, unul dintre cele mai silențioase și greu de reperat submarine din lume. Acesta urma să devină succesorul primului submarin românesc, fiind numit Delfinul II. Oficialitățile comuniste românești plătesc în jur de 60 de milioane de dolari pentru acest submarin, al doilea din lume din punct de vedere al performanțelor în acel moment și este livrat în 1986.
Sper să te ajute cât de cât. Pentru mai multe detalii accesează sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Submarin
Pa-pa.
OanaBeautiful întreabă: