[Am luat dupa net, nu e scris de mine]
Unele persoane ajung pana in punctul in care pot da detalii amanuntite despre locuri pe care le vad pentru prima oara ca si cum, intr-o experienta sau existenta anterioara, ar fi trait exact aceleasi senzatii, iar sentimentul de deja vu poate fi atat de intens incat apare tendinta de a fi asociat cu aspecte mistice ale vietii. Este deja celebru cazul lui Carl Gustav Jung, ilustrul psiholog elvetian si fondator al psihologiei analitice, cel care a descris un puternic sentiment de deja vu in momentul in care s-a aflat in fata unui tablou ce ilustra un medic. Senzatia de familiaritate a psihologului fata de pantofii si hainele personajului din tablou l-a determinat intr-un final pe acesta sa concluzioneze: persoana pictata era el insusi in timpul unei vieti anteriorare, explicatie cel putin ciudata, tinand cont ca este vorba de unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX.
Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.
O alta teorie acceptata de catre oamenii de stiinta este cea a medicului olandez, Hermon Sno. Acesta sustine ca memoria se comporta asemenea unei holograme, creierul fiind capabil sa creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri sau senzatii. Conform cercetatorului olandez, senzatia de deja vu nu ar fi altceva decat reminiscente ale unor asemenea imagini holografice create de creierul nostru, imagini care, din stare latenta, revin la suprafata in momentul in care gasesc un corespondent in lumea reala.
Nu caut pe likuri, ca-mi pierd vremea. Mi s-a intamplat si mie. Spre exemplu stateam de vorba cu cineva, la un moment dat a urmat o discutie pe care am simtit ca deja o purtasem:cuvant cu cuvant.
Sau m-am dus in Germania si am constatat cu stupoare ca desi era prima oara, deja vazusem locurile prin care treceam la un moment dat.Mi s-au intamplat multe din astea. Nu as putea da explicatii, m-as aventura in teorii nedovedibile.
Nu cred ca este o teorie mai buna decat ceea ce scrie in acest link:
http://jurnalul.ro/......25365.html
Ceva de genu că ai mai trăit acel moment, că ai mai purtat acea discutie.cam ce ai spus şi tu
http://jurnalul.ro/......89644.html
Http://www.descopera.ro/......pre-viitor http://www.contraboli.ro/deja-vu-ce-este-teorii-si-observatii/ uite aici ai de unde te documenta dar in mare parte e ceea ce ai spus tu:).
BestGirl_2450 întreabă:
Adi1987 întreabă: