Cazurile cela mai mediatizate sunt cele de violenta fizica, in care copiii sunt batuti, pana la mutilare, se bat intre ei, se ataca cu diferite obiecte. Mai putin se abordeaza insa problema violentei verbale pe care o intalnim la tot pasul. In autobuz, scoala, strada, emisiuni tv, indiferent de varsta si de conditia sociala. Soferii se injura, copiii se ameninta, profesorii ii jignesc, parintii la fel. Discutiile dintre parinti si adolescenti sunt un lung sir de injuraturi si jigniri, de strambaturi si usi trantite.
Multi copii povestesc ca la scoala sau gradinita li s-a spus "tampiti", "idioti", "handicapati". Cuvinte cum ar fi "curva", "poponar", "hahalera" au ajuns sa fie pronuntate frecvent iar ziarele sunt pline de ele. Este ingijorator pentru ca cei mici invata sa le foloseasca, nu le cunosc sensul, si le considera un lucru firesc. Pe de alta parte, efectele lor sunt la fel de nocive ca intotdeauna. "Obisnuirea" cu ele nu inseamna ca ele sunt mai putin daunatoare ci doar ca noi ne facem mai mult rau unii altora folosindu-le tot timpul.
Ne gandim in special la efectul violentei verbale asupra copiilor si adolescentilor. Ne intrebam ce simte si ce gandeste un copil caruia i se spune: "idiotule"? Va incepe sa creada ca este idiot? Dar oare ce insemna "idiot" in mintea lui? Il va dispretui pe cel care l-a numit asa? Se pregateste sa se razbune sau de-abia asteapta sa ii dea o replica asemanatoare?
Adultii sunt deranjati daca li se adreseaza astfel de cuvinte. Ele atrag dupa sine replici si violente de alte feluri. Razbunarea este una dintre reactiile cele mai frecvente. Putini oameni se lasa mai prejos si nu raspund in acelasi mod. Este firesc in acest context ca adolecentii si copiii sa vorbeasca la fel cum li s-a vorbit sau la fel cum i-au auzit pe cei mari vorbind. O fetita spunea: "De-abia astept sa ma fac mare si sa am voie sa spun ce spune mami cand este la volan!" Amuzanta fraza ei la prima vedere si totusi...
In adolescenta cand a brava si a fi "cel mai..." este foare important, acest limbaj infloreste. Ba chiar cuvintele isi pierd aparent conotatia negativa si devin "cuvinte de alint" sau "intre prieteni". "A fi pe bune cu cineva" implica folosirea acestui limbaj atat la adulti cat si la adolecenti. Pe de alta parte, vocabularul se rastrange drastic, noi folosind din ce in ce mai putine cuvinte si expresii.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pai parerea mea este ca oamenii care utilizeaza violenta verbala cat si fizica ma deduce ca duc lipsa de educatie si stapanirea lor insine, ma inebuneste.
Buna. Face parte din viata, din pacate. Consider ca ar trebui cu totii sa incercam sa fim mai atenti cu cei din jur, sa nu i jignim, sa nu le ranim sentimentele. Cand astfel de lucruri de intampla, se ajunge de obicei si la cuvinte urate, respectiv la violenta verbala cum o numesti tu. Bye.
Pai sunt unii care injura dracuie atunci cand sunt nervosi, cand se iau la cearta, cand nu le convine ceva, si altii care fac asta pentru ca asa sau obisnuit fara sa aiba vreun motiv sa injure pur si simplu cand discuti cu ei mai zic si ceva de rau
si asta in unele momente este deranjant
E o arta sa stii sa comunici si sa-ti pastrezi calmul in diferite situatii. E mai grava violenta fizica decat cea verbala, desi si cu cuvantul poti ucide!
Este modalitatea aleasa de unele persoane pentru a incerca sa iasa in evidenta. Aceste persoane doresc sa isi ascunda frustrarile in spatele acestor violente verbale. Care nu ii fac nici mai buni, nici mai frumosi, nici mai inteligenti... dar le sporesc acel " rau" pe care deja il au.
Cazurile cela mai mediatizate sunt cele de violenta fizica, in care copiii sunt batuti, pana la mutilare, se bat intre ei, se ataca cu diferite obiecte. Mai putin se abordeaza insa problema violentei verbale pe care o intalnim la tot pasul. In autobuz, scoala, strada, emisiuni tv, indiferent de varsta si de conditia sociala. Soferii se injura, copiii se ameninta, profesorii ii jignesc, parintii la fel. Discutiile dintre parinti si adolescenti sunt un lung sir de injuraturi si jigniri, de strambaturi si usi trantite.
Multi copii povestesc ca la scoala sau gradinita li s-a spus "tampiti", "idioti", "handicapati". Cuvinte cum ar fi "curva", "poponar", "hahalera" au ajuns sa fie pronuntate frecvent iar ziarele sunt pline de ele. Este ingijorator pentru ca cei mici invata sa le foloseasca, nu le cunosc sensul, si le considera un lucru firesc. Pe de alta parte, efectele lor sunt la fel de nocive ca intotdeauna. "Obisnuirea" cu ele nu inseamna ca ele sunt mai putin daunatoare ci doar ca noi ne facem mai mult rau unii altora folosindu-le tot timpul.
Ne gandim in special la efectul violentei verbale asupra copiilor si adolescentilor. Ne intrebam ce simte si ce gandeste un copil caruia i se spune: "idiotule"? Va incepe sa creada ca este idiot? Dar oare ce insemna "idiot" in mintea lui? Il va dispretui pe cel care l-a numit asa? Se pregateste sa se razbune sau de-abia asteapta sa ii dea o replica asemanatoare?
Adultii sunt deranjati daca li se adreseaza astfel de cuvinte. Ele atrag dupa sine replici si violente de alte feluri. Razbunarea este una dintre reactiile cele mai frecvente. Putini oameni se lasa mai prejos si nu raspund in acelasi mod. Este firesc in acest context ca adolecentii si copiii sa vorbeasca la fel cum li s-a vorbit sau la fel cum i-au auzit pe cei mari vorbind. O fetita spunea: "De-abia astept sa ma fac mare si sa am voie sa spun ce spune mami cand este la volan!" Amuzanta fraza ei la prima vedere si totusi...
In adolescenta cand a brava si a fi "cel mai..." este foare important, acest limbaj infloreste. Ba chiar cuvintele isi pierd aparent conotatia negativa si devin "cuvinte de alint" sau "intre prieteni". "A fi pe bune cu cineva" implica folosirea acestui limbaj atat la adulti cat si la adolecenti. Pe de alta parte, vocabularul se rastrange drastic, noi folosind din ce in ce mai putine cuvinte si expresii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
