In romanul istoric trecutul istoric și prezentul, viața adevărată și viața mistică se interferează în permanență pentru a se propune reciproc ca dublul unuia al celuilalt sau ca dublul uneia al celeilalte". În romanul istoric se pot citi și alte texte, uneori singurele ce atestă anumite evenimente istorice, relația dintre ele fiind, evident, una intertextuală. Cititorul unui roman istoric este transpus imaginar într-o lume pre-existentă conținutului textual citit, el „trăiește" conținutul imaginar al altor texte, acolo unde au existat „într-adevăr" anumite realități atestate documentar. Invers, autorul va cerceta mai întâi foarte atent cronici și documente, pentru ca apoi să scrie romanul istoric.
Spre exemplu în romanul „Frații Jderi" de Mihail Sadoveanu este un roman istoric, deoarece evocă epoca istorică a lui Ștefan cel Mare. În acest sens, pe de o parte, informația despre domnitor poate fi verificată în „Letopisețul" lui Grigore Ureche sau în culegerea de legende „O samă de cuvinte" a lui Ion Neculce și alte surse interne și externe, pe de altă parte, meritul lui Mihail Sadoveanu constă tocmai în a prezenta artistic acea epocă, ceea ce ar însemna, de facto, distanțarea voită de cronică sau voința de a o completa, de a umple anumite locuri goale, de a trăi trecutul cu ochii prezentului.
Criticul marxist Georg Lukácz susține chiar înrudirea lui cu drama istorică. Ipoteza pare perfect plauzibilă.
Am citit câteva romane istorice (prea puţine încă). Mi-ai plăcut foarte mult.
Ultima dată am început seria "Regii Blestemaţi". O recomand.
Losnams întreabă: