Cred ca se poate sa insemne o apropiere de multumirea interioara personala; contextul in care se folosesc aceste cuvinte, este de natura religioasa. Despre un om se poate spune ca a crescut spiritual, cred, atunci cand ajunge sa traiasca frumos, din orice punct de vedere, fara a-si impune aceasta, ci datorita spiritului bun care e in el,(sau a fost acceptat in el), pentru el acum e normal sa se comporte asa, a crescut... (_asta in cazul in care consideri cuvantul "crestere" apropierea de ceva mai bun, mai inalt d.pe.d.v. moral).
A fost parerea mea.
Cresterea spirituala inseamna sa putem ierta pe ceilalti daca ne gresesc pentru ca si noi la randul nostru am fost iertati de multe.
Dupa parerea mea acest lucru trebuie sa si vrei.Sa nu fii doar un crestin caldut care din cind in cind merge la biserica si mai spune cite o rugaciune ci sa doresti ca viata ta pe zi ce trece sa fie dedicat din ce in ce mai mult, credintei sa-ti dedici zi de zi sufletul si inima Domnului nostru si chiar in mijlocul suferintelor sa ramai neclintita in credinta ta ca o iarba adinc infipta in pamint, toti copacii falnici se pot rupe si rasturna in fata uraganelor dar iarba modesta nu este rupta de nici o intemperie.Eu orice vijelie puternica s-a abatut asupra mea in decursul vietii mele si au fost destule chiar ieri una foarte puternica(dar chiar de nu merit am fost deocamdata salvata de ce e mai rau), desi inca nu sunt pe calea cea buna stiu cu o convingere de nestramutat ca nimic nu se intimpla ori rau ori bine in viata mea fara voia Domnului si prea multa mila am primit de la Domnul desi sunt o pacatoasa si stiu asta ar trebui si eu urgent sa ma intorc pe calea cea buna.