Ce sunt neutrinii? cum apar?

- Din momentul în care s-a răspândit zvonul că particule subatomice se deplasează mai rapid decât viteza luminii şi există posibilitatea să călătorească în timp, toată lumea şi-a pus aceeaşi întrebare: Ce sunt de fapt aceşti "neutrini"?

Cu o încărcătură neutră şi o masă aproape zero, neutrinii sunt cele mai stranii particule, interacţionând extrem de rar cu materia obişnuită şi alunecând prin corpurile noastre, prin clădiri şi Pământ cu o viteză de trilioane pe secundă.

Prima dată prezişi de către Wolfgang Pauli, care a câştigat un premiu Nobel pentru munca sa în 1945, neutrinii sunt produşi în numeroase reacţii nucleare:
- fuziune, care alimentează Soarele;
- fisiune, utilizată de oameni pentru a produce armament şi energie
- în timpul dezintegrării radioactive naturale din interiorul Pământului

Fuziunea nucleară care are loc în interiorul acestora este însoţită de emiterea unui număr imens de neutrini, botezaţi neutrini solari. Spre deosebire de energia produsă în interiorul Soarelui, care ajunge la noi la mii de ani după ce a fost generată în urma fuziunii, neutrinilor le sunt suficiente aproximativ 8 minute pentru a ajunge pe Pământ. Studiul acestor neutrini care provin din reacţiile de fuziune nucleară din interiorul Soarelui şi care sunt toţi neutrini electronici, poate oferi informaţii cu privire la mecanismele interne de funcţionare a stelelor.

1. Dacă sunt atât de discreţi, de unde ştim că aceştia chiar există?

Neutrinii „vicleni" evită contactul cu materia, însă adesea aceştia se lovesc de un atom pentru a produce un semnal care ne permite să îi observăm. Frederick Reines i-a detectat prima dată în 1956, obţinând un premiu Nobel în 1995.
Cel mai des, experimentele se fac folosind piscine imense cu apă sau ulei. Atunci când neutrinii interacţionează cu electronii sau cu nucleele moleculelor de apă sau de ulei, aceştia oferă o sclipire de lumină pe care senzorii o pot detecta.

2. Unde pot fi găsite aceste experimente?

În zilele noastre, foarte mulţi bani şi o inginerie extremă se duc spre detectoare îngropate în pământ pentru a le proteja de particule externe care ar putea să interfereze cu acestea. De exemplu, OPERA, experimentul care a detectat fasciculul de neutrini aparent mai rapizi decât lumina de la CERN, se află în interiorul muntelui Gran Sasso din Italia.

Alte detectoare selectează neutrini produşi în mod natural. Un astfel de detector, ANTARES, se află la kilometri sub Marea Mediteraneană, în timp ce un altul, IceCube este îngropat sub gheaţa antarctică.

3.Ce este interesant la neutrini?

Camuflajul lor ascunde importanţa acestor particule. Să luăm extra dimensiunile. Cele mai multe particule sunt de două feluri: cele care se învârt în sensul acelor de ceasornic şi cele care se învârt invers. Neutrinii sunt singurele particule care par să se învârtă doar în sens invers faţă de acele de ceasornic. Unii teoreticieni spun că acest lucru este este dovada extra dimeniunilor, care ar putea să găzduiască "neutrinii dreptaci".

4.Altceva important?

Neutrinii nevăzuţi dreptaci ar putea de asemenea să ne ofere o imagine asupra materiei întunecate. Materia întunecată se crede că reprezintă 80% din toată materia din univers şi opreşte galaxiile „să zboare".
Ideea este aceea că neutrinii dreptaci ar putea fi cu mult mai grei decât cei stângaci şi astfel ar putea furniza gravitatea necesară.

5.Si cum adică neutrinii au mai multe "familii"?

Un alt lucru ciudat despre neutrini este acela că aceştia pot fi găsiţi în cel puţin trei tipuri de „familii" diferite – tauonic, electronic şi miuonic – şi se pot metamorfoza dintr-o familie în alta. Experimentele recente sugerează că ar putea exista diferenţe în modurile în care antineutrinii şi neutrinii se pot metamorfoza, aspect care ar putea să explice cum un dezechilibru al materiei şi antimateriei a apărut la începuturile universului.

6.Au aplicaţii practice?

Într-un fel da – şi multe sunt în lucru. Unii fizicieni speră să detecteze neutrinii eliberaţi de reactoarele nucleare secrete. Alţii speră să îi folosească ca bază a unui nou sistem de comunicare ce ar permite mesajelor să fie transmise în partea cealaltă a lumii fără fire, cabluri sau sateliţi.
Între timp detectorul subacvatic ANTARES devine şi un telescop pentru viaţa marină. Acest lucru se întâmplă deoarece, la fel ca şi neutrinii, poate detecta lumina emanată de organismele luminoase şi bacterii.
Sper ca te-am putut ajuta. fundita?