Verbul a fi se folosește ca auxiliar pentru cele mai multe forme verbale compuse.
La modul indicativ, viitorul anterior se alcătuiește cu tipul de viitor format cu a vrea al lui a fi, plus participiul verbului cu sens deplin: voi/oi fi cântat, vei/ăi fi văzut, va/o fi bătut, vom/om fi zis, veți/ăți fi iubit, vor/or fi coborât.
La modul conjunctiv se folosește o formă redusă, unică pentru toate persoanele, a conjunctivului prezent al auxiliarului a fi, pentru a obține:
în asociere cu gerunziul verbului principal, prezentul conjunctiv cu valoare prezumtivă: să fi cântând;
în combinație cu participiul verbului principal, perfectul conjunctiv: să fi văzut.
La modul condițional, a fi formează:
condiționalul prezent cu valoare prezumtivă al verbului cu sens deplin, în asociere cu gerunziul acestuia: aș fi cântând, ai fi văzând, ar fi bătând, am fi zicând, ați fi iubind, ar fi coborând;
perfectul condiționalului, în combinație cu participiul verbului principal: aș fi cântat, ai fi văzut, ar fi bătut, am fi zis, ați fi iubit, ar fi coborât.
La modul prezumtiv, auxiliarul a fi participă la formarea ambelor timpuri.
Prezentul prezumtivului folosește formele de viitor cu auxiliarul a vrea ale lui a fi, asociate cu gerunziul verbului principal: voi/oi fi cântând, vei/ăi fi văzând, va/o fi bătând, vom/om fi zicând, veți/ăți fi iubind, vor/or fi coborând.
Perfectul prezumtiv se formează cu aceleași forme ale lui a fi, dar în combinație cu participiul verbului cu sens deplin (voi/oi fi cântat etc.), fiind omonim cu viitorul anterior.
La perfectul infinitiv se folosește ca auxiliar infinitivul prezent al lui a fi.
A fi este și auxiliarul diatezei pasive, formele sale indicând modul, timpul, numărul și persoana verbului, în timp ce verbul cu sens deplin este la participiu.
Vreau și eu răspunsul imediat va rog la exercițiul alcătuiește un enunț in care verbul a reuși să fie folosit la modul conditional optativ, timpul perfect
Ochiialbastrii întreabă: