Ce va mai amintiti despre invatatoarea voastra (nemultumiri sau multumiri, orice amintire este binevenita)? Cum a fost perioada din clasele I-IV pentru voi?
Ordonare:
După relevanţă
Eu am avut un invatator. Era aproape de pensie si era cam plictisit de lume si de viata. Cand a mai descoperit si ca ma plictiseam de moarte pentru ca deja stiam sa scriu si sa citesc, m-a ucis cu betisoare si bastonase; aveam de facut de doua ori mai multe decat colegii mei. Iar in clasa a III-a, cand faceam caligrafie, imi punea mereu caietele le "insectar", pentru ca scriam urat. N-am amintiri placute din acea perioada, dar nici neplacute.
Lasa ca eram si un drac de copil, deci, cu greu ar fi putut cineva sa ma suporte. Ma bateam parte-n parte cu baietii, eram vesnic julita in genunchi, nu ma omoram cu facutul temelor...Si a fost sa fie sa ajung profesoara!
RăspundeHehehe, si acum cum gestionezi problema cu "dracii"?
Răspunde
Nu. Acum ma straduiesc sa-mi amintesc, tot timpul, ca am avut si eu varsta lor, asa ca, numar pana la 10-15-100 si ma calmez. 
Am fost la ea acasa cu maicamea dar o mai facea pe dura cu mine in clasa, a trimis un bilet la maicamea acasa printr-un tradator care il consideram prieten precizand ca arat scene obscene la elevi incasam o bataie de la maicamea cand afla
Era o femeie nebuna rau.Si nu in sensul bun al cuvantului.Singurul cuvant de la ea pe care mi-l amintesc este : ''Ne-no-ro-citilor!'' Facea pauza intre primele silabe
Imi amintesc ca imi placea sa ma duc la scoala.Si ca ma certam cu tata sa scriu cu dreapta[eu fiind stangace]
Am avut o învățătoare jalnică, se purta urât cu mine pentru că eram o fire foarte retrasă și timidă. Mă striga de față cu colegii mei ''Adormita Maicii Domnului''. Apoi, colegii au început să mă strige și ei așa. Îmi aduc aminte că mi-a dat o palmă atât de dureroasă încât mi-a venit să fug de la ore, până și colegii mei s-au speriat când m-a lovit.
Un timp, am comunicat cu fiica ei care era de vârsta mea și îmi spunea că mama ei se comportă urât cu ea și a ales să rămână cu tatăl ei pentru că este un om bun. Îmi amintesc că am întrebat-o pe învățătoare ce mai face fiica ei, s-a uitat urât la mine și mi-a spus că nu are copii. Ce fel de mamă să fie ea?
Buna!
Deci,eu unul am numai amintiri frumoase despre invatatoarea mea.
In prima zi de clasa 1 am descoperit cu regret ca am fost "pasat" la o clasa de 13 copii inturcat acolo nu erau elevi, iar in clasa pe care o alesesem eu erau prea multi. Parintii erau suparati dar am mers acolo, ce sa facem? (Adica am fost mutat fara voia mea de la A la F)
Invatatoarea mea se numea Sterescu Daniela si avea in jur de 44 de ani. In clasa 1 am fost 14 copii in clasa (acei 13 cu mine)
In decursul anilor a fost mereu buna cu noi, ne aducea foi de acasa cu tot felul de jocuri, daca plangeam atunci ne facea sa ne simtim mai bine, ne incuraja si nu tipa la noi sa incetam asa cum am vazut ca fac altele mai nou.
Daca nu stiai atunci te lua si te invata, nu te abandona daca erai un copil cam prostut.
Avea un suflet mare de asemenea, eu aveam 1 coleg ceva mai saracut in clasa si dansa i-a platit mai multe excursii de-a lungul acestor 4 ani ca sa nu se simta oarecum exclus acest baiat ai carui parinti il abandonasera in Romania, in timp ce ei erau plecati in strainatate. Bunicii aveau grija de acest copil.
Eu unul eram sensibil si singuratic si de cele mai multe ori lucram bine doar pe cont propriu. Dansa m-a pus in banca alaturi de primul coleg pe care l-am putut numi "prieten". Ce e drept e drept, acest prieten m-a tradat in cele din urma dar dansa ne-a vrut doar binele, am fost cei mai buni prieteni 8 ani de zile, faceam multe lucruri impreuna, ne jucam, vorbeam...
Eu plangeam des, foarte des si nu puteam sa pronunt pe "R". Dansa mi-a recomandat un logoped bun si in mai putin de o luna am inceput sa vorbesc clar si coerent.Tot dansa mi-a aratat o brosura de la un club de karate...Eu eram foarte timid si sensibil asa ca parintii mei m-au trimis acolo, la karate.
Am centura maro, dupa 6 ani de karate (aproape 7) dar m-am lasat in urma cu un an intrucat nu mai aveam timp pentru mine. Eram epuizat in fiecare zii si le-am spus clar parintilor ca daca raman la karate innebunesc. Este o poveste foarte lunga dar pot sa spun ca datorita dnei Sterescu si a tatei care m-au sustinut mereu (mai mult moral) ca sa continuu aceste cursuri obositoare am inceput si eu sa iau rolul de lider in serios. Am inceput incetul cu incetul sa fiu eu cel care ia initiativa in aproape toate lucrurile, sa nu mai fiu pampalaul de care se luau toti, in sfarsit puteam sa ma apar.
Deci, pot sa spun ca invatatoarea mea a fost o persoana de o bunatate iesita din comun care ne-a invatat o multime de lucruri frumoase care ne-au ajutat foarte mult.
Pacat insa ca a murit... (cancer) 
Acea perioada a fost una oarecum frumoasa, una in care am invatat foarte multe lucruri bune.
Iti doresc o zi placuta in continuare!
Invatatoarea mea m-a facut olimpic la matematica si m-a invatat ca viata inseamna mult mai mult decat castiguri materiale si realizari proprii.Important e sa iubesti, iar ea ne iubea pe toti, desi era cam batuta de barbata-sau.
Nu foarte multe amintiri placute.
Era a dracu, nu era corecta, ii favoriza pe cei care aveau parinti cu functii mari in partid, lipsea de la ore pentru ca tigarile si cafeaua nu se beau singure in cancelarie. De multe ori 'compensa' orele pierdute tinandu-ne peste ore, gen 1-2 ore in plus pe zi...
Bataie la palma foarte des pentru motive mai mult sau mai putin temeinice (tema nefacuta, galagie in clasa, scris urat, etc.)
A fost o perioada destul de naspa pentru mine. Eram mereu bolnava si nu ma puteam duce la scoala asa ca venea o matusa de a mea care era invatatoare ca sa faca ore cu mine acasa. Ca invatatoare era foarte aspra, bineinteles cand se termina 'sesiunea' si devenea din nou matusa era foarte draguta cu mine.
Invatatoarei
de Benoni Catana
Cand mama a venit la scoala-n toamna
Eram un tanc sfios si mic;
M-a ti mangaiat pe crestet,
Doamna,
Si, parca m-am simtit voinic.
Nu ati vazut in ochi de stele
Bobite calde de margele,
S-au le-ati vazut, acum stiu clar,
Dar le-ati inchis intr-un sertar.
Ce calda mana mi-ati intins!
Si-am scris si am citit cu spor.
Nimic in viata nu-I usor!
Sa fim destoinici ne-ati pretins.
O data, poate, ati lipsit,
Ce mult atunci ne-am necajit,
Ca e usoara truda noastra
Doar sub privirea dumneavoastra.
Si in dulapuri, ferecate,
Sunt toate pozele-ncuiate,
Le-ati adunat ca pe margele,
Dar noi am invatat din ele.
Acum cand primul an s-a dus
Ca soarele catre apus,
Pe cand ne inaltam c-o treapta,
Va saruta mana cea dreapta
Si va aducem, Doamnanoastra,
Tot cerul intr-o floare-albastra.
Ce frumos. Sper sa am si eu asemenea elevi 
Invatatoarea mea pot spune pe vremea aceea era o persoana deosebita, iubitoare, rabdatore, chiar mi-a facut primii ani de scoala minunati
Imi amintesc de "calificativele" alea ciudate, F.B, B, S, I, --F.B care era frate cu B, cum ziceam noi, --B, -B, -F.B...lol, ce prostii.
Imi amintesc ca era o invatatoare buna, deci eram multumit de dansa. Era indulgenta, intelegatoare, grijulie. Ne trata ca pe copiii ei. Perioada din clasele I-IV, pentru mine, a fost o perioada in care am progresat mult, am invatat sa simt, mi-am facut prieteni. A fost o perioada in care m-am maturizat. Mi-a priit bine acea perioada de 4 ani, neavand lipsuri.
Îmi aduc aminte, era o învăţătoare bună, înţelegatoare, vorbea frumos (eeh...mai îmi trăgea ea câte o palma când eram rău 
).
Când am intrat în clasa a V-a, mereu mergeam să o vizitez la clasa I. Din păcate, în vara dintre a V-a şi a VI-a, nu ştiu ce a apucat-o de şi-a pus capăt zilelor. Şi acum îmi mai aduc aminte. N-am s-o uit niciodata :'(.
Clasele I-IV pentru mine au fost foarte frumoase... când faceam serbări şi eu mereu uitam rolurile, eram mai prostuţ, ce să zicem. Învăţam destul de bine. Parcă şi acum văd prima zi de şcoală, eram nerăbdător să înceapă. Ce trec anii :'(
Ce trist sfarsit pentru ea, multumesc ca ai impartasit experienta!
Sincer tuturor ne era frica de invatatoare dar intr un fel o simpatizam ca era buna cu noi toti 
Eu am avut un invatator, dar a fost foarte bun cu noi. Cel mai mult mi-a placut ca ne lasa sa ne exprimam cum doream, atat timp cat nu exageram. Si nu il deranja ca desenam in timpul orelor
In clasa a-3a doamna invatatoare m-a pus sa explic provrerbul: "Cine are carte, are parte..."
Iar eu nestapanindu-ma,, m-a bufnit rasul si am zis:
"Pentru ca aragazul are 4 ochi" )
A fost foarte frumoasa, mai ales ca invatatoarea mea era foarte amuzanta si vesela si facea multe tabere.
A fost dureroasa...sa fii luat la misto de toti si sa te bati ca in arena cu toti colegii ..suuuperb ce sa zic.e trist
Destul de buna. nu facea diferente intre copii si ne explica destul de bine
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
