Cea mai frumoasă poezie din literatura română, părerea voastră, nu a criticilor. Una care înseamnă ceva pentru voi, v-a impresionat, nu vă iese din minte.Doar autorul şi titlul. Fără versuri proprii, vă rog.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Nu ma pot abtine, te rog.
Peste crestele amortite de timp,
Sub vazduhul verde-aramiu,
Se zbate povestea unui orasel pustiu
Povestea unui suflet timpuriu...
Trezea si mortii, dar si vii din izmene
Pe langa trupul ei trecea doar vreme
Cand sufletu-i crapa, sopteste cuvinte alese,
Pe chipul ei erau presarate doar creme sterse...
Avea un mers obositor de calm
Pentru cenusa frunzelor sorbite
Sorbite de-un corp mai gri, arid.
Sorbite pentru a fi amintite...
Ion Minulescu - Acuarela. Si de Edgar Allan Poe - Corbul (stiu ca nu e din literatura romana, dar e preferata mea).
,, Mortua est", de Mihai Eminescu... O poezie care imi place mult, cu aceeasi tema, este,, Sunt tanar Doamna!", a lui M. Dinescu.
Nu 's o mare impatimita a poeziei dar pana acum nu cred ca cineva spune mai fumos ca Mircea Dinescu
"Sunt tanar Doamna "
Exista desigur Eu nu strivesc corola de minuni ai lumii, Fata din oglinda, Scara la cer, Doina, poezii incredibile... mai sunt cateva si de la Paunescu, dar nu le stiu numele.
Moartea caprioare de Nicolae Labis este cea mai frumoasa si trista poezie care am citit-o vreodata... minunata
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
