Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Eugeniu P. Botez, cu pseudonimul Jean Bart, se naşte la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul căpitanului Panait Botez- înflăcărat unionist- şi al Smarandei. Cursul primar şi-l începe în 1882, la şcoala din Păcurari, unde îl are ca dascăl pe Ion Creangă. Pseudonimul de Jean Bart şi l-a luat după numele celebrului marinar Jean Bart, care a trăit între 21 octombrie 1650 şi 27 aprilie 1702. Scriitorul va iscăli de aici înainte (1901) volumele cu acest pseudonim, la care va adăuga, între paranteze, adevăratul său nume: Eugeniu P. Botez. Drumul creaţiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar şi reportaj, la schiţă şi la nuvela de largă respiraţie, încheindu-se cu romanul Europolis, care se tipăreşte în 1933, fiind prefaţat de George Călinescu. Iar la 12 mai, tot în acel an (1933) se stinge din viaţă. Europolis, titlul romanului, care a provocat o inutilă discuţie de polemică literară, este cum nu se poate mai adecvat. Este o mică ironie şi o plastică noţiune pentru tot aliajul şi mozaicul porturilor, în special al porturilor noastre. Acţiunea romanului Europolis se petrece la gurile Dunării,, la Sulina, acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde apa şi numele în mare", cum spune citatul de pe coperta volumului. Toată această lume cosmopolită, făcută din funcţionari şi naufragiaţi ai vieţii, aventurieri şi căutători de noroc, porniţi în voia soartei pe liniile indescifrabile ale destinului, au găsit în Jean Bart un profund şi pasionat cunoscător. Tot acel oraş instalat peste o aşezare de piraţi ai Mării Negre, cu stigmatele şi misiunea lui, aici pe linia de intersecţie a Europei orientale şi-a găsit în pana scriitorului o valoroasă realizare. Afabulaţia este simplă şi clară, fără afecţiuni dramatice şi fără eforturi de limbaj, curge în mod firesc ca toată literatura de elită pe care a făcut-o scriitorul până acum. În cadrul acesta pitoresc pe care-l abordează scriitorul cu atâta facilitate şi prestigiu, se desfăşoară tragedia unei familii de greci întâlnită în această răscruce a pământului. La Sulina,, acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde şi apa şi numele în mare" şi unde Comisia Europeană a Dunării, aduce o notă gravă, internaţională, colonia elenă este frământată de un mare eveniment: Stamati Marulis, patronul cafenelei din faţa debarcaderului, primise o scrisoare de la un frate al său, Nicola, îmbarcat pe vremuri ca marinar pe un vapor francez, şi dispărut. Se afla acum în America, în Guyana, şi fiindcă îi murise nevasta şi avea numai o fată, avea de gând să-şi vândă totul şi să se întoarcă, spre a-şi sfârşi zilele lângă rudele sale, după patruzeci de ani lipsă. Această ştire împarte familia în două tabere, fiecare disputându-şi pe American, şi trezeşte în toţi speranţa mare de propăşire a portului şi comerţului, deoarece un întors din America nu putea fi decât milionar. Stamati face pregătiri mari de primire şi băncile îi deschid credit larg în vederea colaborării cu marele capitalist. Americanul soseşte simplu şi cu bagaje puţine, aducând cu sine pe Evantia, fata născută din convieţuirea cu o indigenă de culoare, precum şi o maimuţă. E primit cu mare alai şi amândoi sunt înconjuraţi de cele mai mari atenţii, fiind acceptaţi chiar în cercul protocolar şi închis al Comisiunii Europene a Dunării. În curând Evantia face cunoştinţă cu ofiţerul de marină Neagu, de care se îndrăgosteşte. Îi iese însă în cale un alt ofiţer, tip de Don Juan, poreclit de aceea şi,, Marchizul de Priola", un anume Deliu, fost amant al Penelopei, soţia lui Stamati Marulis, frumuseţe bizantină pe vremuri şi neconsolată încă de a-şi irosi viaţa în acest port monoton alături de un bărbat bătrân şi ursuz. Deliu, seduce pe Evantia, în urma unei prinsori, Neagu pleacă atins în suflet, iar Evantia, nefericită şi persecutată de Penelope din gelozie, se îmbolnăveşte. La rândul lui Deliu, vrând să scape de Penelope, simulează o călătorie îndepărtată ceea ce provoacă sinuciderea Penelopei. Exasperaţi că americanul nu scoate nici un ban, compatrioţii încep să se informeze.,, Înţeleptul Logaridis" descoperă că Nicola fusese deportat în Guyana pentru o crimă săvârşită pe vapor, că stătuse acolo multă vreme în închisoare şi apoi liber, în calitate de concesionar în colonia agricolă, că luase o indigenă chiar dintre condamnate şi-şi crescuse fata sub îngrijirea călugăriţelor misionare. Era sărac. După ce vânduse tot, venise în Europa. Banii îi cheltuise cu drumul şi acum nu mai avea nimic. De acum încolo începe tragedia lui Nicola şi a Evantiei. Toată lumea începe să-I ocolească şi să-I persecute. Autorităţile încearcă expulzarea lor. Hamalii din port nu vor să primească printre ei la lucru pe bătrân, ameninţând cu greva. Izgonit, înfometat, Americanul intră într-o afacere de contrabandă, e împuşcat şi în curând moare. Rămasă pe drumuri, Evantia, devine stea de cabaret, rezistând,, la viţiu" şi protejată de un bătrân aspru, Jak-,, tapeurul", până ce se îmbolnăveşte de tuberculoză, şi moare după ce dăduse naştere unui copil. Europolis – este, printr-o metaforă fericită denumirea oraşului cosmopolit Sulina. Nu e un secret pentru nimeni că românul nu îşi cunoaşte ţara. Aşadar, suntem în situaţia de a descoperi, mulţumită lui Jean Bart, exoticul în limitele hotarelor naţionale:,, Viaţa acestui mic port cosmopolit e originală şi interesantă. Are un farmec şi un pitoresc deosebit. Este unicul loc în ţară unde găseşti adevărata viaţă de port. Celelalte porturi ale noastre nu sunt decât oraşe. Sulina este numai port, nu are oraş. Toată populaţia se hrăneşte din viaţa portului. De altfel nici nu are nimic comun cu restul ţării. Aici e o viaţă de colonii. Comerţul levantin atrage aventurieri din toate seminţiile, cari se perindă pe aici ca să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile şi toate limbile. Mica lume a acestei instituţii- Europa în miniatură- cu decoruri, culise şi protocol, are o viaţă aparte. Este un cerc închis, impermeabil, etanş." Se înţelege de aici perfect cu câtă simpatie vechiul marinar şi-a fixat ca teatru al acţiunii portul, unicul port românesc- Sulina, şi cu ce privire expertă a examinat varietatea materialului omenesc. Eroii săi principali sunt luaţi din colonia grecească, pare-se cea mai densă insulă de populaţie străină a portului. Acţiunea e declanşată cu deosebită abilitate prin motorul unui eveniment senzaţional. Nicola Marulis, după patruzeci de ani de absenţă, îşi anunţă sosirea apropiată din America, fratelui său, Stamati. După cum spune undeva, în carte, Jean Bart,, grecul se naşte marinar, şi în afară de orice meserie el e căpitan de… vapor, caic sau barcă." În roman este prezentată o societate pestriţă, mişcătoare, agitată de interese şi pasiuni, e adunată în filele acestui roman dens. Europolis –ul este o monografie romanţată a Sulinei, un manual de etnografie vie, care îmbogăţeşte deopotrivă literatura şi disciplinele exacte. Europolis – e mica Sulină românească, orăşel pe ţărmul mării şi mare port la Dunăre, sediu al Comisiei Dunărene, locuinţă a tuturor ginţilor europene, ceea ce face pe Jean Bart, unicul şi preţuitul nostru scriitor-marinar să-I dea acest nume de importantă
Răspunde
Nu pot decat sa votez raspunsul lui sorin, pentru ca nu mai am nimic de agaugat.
Jean bart a fost un scriitor care aducea omagii romanice prin pasteluri. daca vrei mai multe informatii, cauta pe google.
Jean Bart a fost un cunoscut pirat din secolul saisprezece al carui nume si l-a insusit, intr-adevar scriitorul Eugeniu P.Botez marinar si el, a carui cea mai importanta creatie este intr-adevar, romanul"Europolis".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
