Mihail Sadoveanu, scriitor deosebit de prolific, autor a numeroase romane şi povestiri, descrie în povestirea "În Pădurea Perişorului", pădurea românească la sfârşitul verii, pădure bătrană şi neatinsă incă de mână de om.
Pădurea se intinde în pantă lină pe coline, până sus, unde se regaseşte un brad bătrân ce vesteşte la cea mai mica adiere, sosirea vânturilor.
In luminişul de la marginea pădurii, razele soarelui se cerneau printre frunze, iar roiuri de insecte apăreau şi dispăreau, ca intr-un joc grăbit, in lumina soarelui.
Ca o pată de culoare, pe o ramură de fag, stă un grangur şi din cand in cand îi auzim fluieraturile gâlgâite, ce răsună lung printre ramurile pădurii.
Din vârfurile nuieluşelor, numeroase păsărele ciripesc neobosite: sticleţi, granguri, piţigoi şi cinteze.
În armonie cu păsările, gâze viu colorate, cu aripi străvezii, alături de fluturi, joacă pe deasupra ierbii dese, de unde emană miresme calde.
Dintr-o vizuină scurmată în pământ, ascuns in vegetaţia pajiştii, stă un iepuraş speriat, cu urechile lăsate pe spatele gheboşat, toropit de căldura verii.
Doar în interiorul pădurii este incă umezeală, linişte profundă, tulburată doar de fâşâitul frunzelor galbene dintr-o gârniţă.
"In padurea Petrisorului" este un fragment dintr-o povestire in care se relateaza o intamplare de vanatoare.
In partea descriptiva de inceput este descrisa viata din padure, cu tot cu minunatele peisaje. In aceste descrieri apar vietuitoare ca: granguri, sticleti, cintezi, pitigoi, musculite, gaze cu aripi stravezii si albastre, fluturi si iepurele roscat care dormita in barlogul sau.
Dupa aceste descrieri minunate, apar doua personaje: un boier si un vanator. Acestia se plimba prin padurea deasa si isi cheama cainii pe nume Osman si Frisca. Ei se plimba, in timp ce vanatorul povesteste cum a doborat doi lupi imensi din cateva impuscaturi.
Se face liniste o perioada de timp, deoarece cei doi trimisesera copoii la vanatoare. Pe drum ei se intalnesc cu o veverita, dar nu ii fac niciun rau.
Dintr-odata, o caprioara trece fulgerator prin fata lor, iar unul dintre cei doi incepe sa traga in ea. Caprioara a fost nimerita intr-un punct, iar din acel loc sangele a inceput sa siroiasca. Acesta se impleticea pe picior, apoi forma mici balti. Caprioara se uita din cand in cand la reflectia ei din apa. La un moment dat, un tap a trecut pe acolo, dar nu a ajutat-o.
Din pacate, caprioara a murit in chinuri.
YuLiAnDrEeA întreabă: