Am facut poezia acum 2 saptamani ...nu stiu sigur cand, dar am facut-o.Este vorba despre o iubire ideala, imaginara.Eul liric isi asteapta iubita langa lac, sa petreaca impreuna timpul. Poezia incepe cu prezentarea decorului, in codru langa lacul acoperit cu nuferi. Apoi eul se plimba pe langa lac, asteptand iubita, apoi isi imagineaza cum se dau cu barca sub lumina lunii.In sfarsitul poezie apare din nou codrul care este alaturi de eul licric in suferinta lui, pentru ca iubita nu vine, iar el ramane singur langa lac.Cam atat. fundita?
Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;
Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
anonim_4396 întreabă: