Cine imi poate da niste exemple de sinceritate din literatura, din povesti?
Funda, mersi! 
Semion Marmeladov din "Crima si Pedeapsa" de Dostoievski.Din nume se vede, omul e "marmelada", e moale.Asta din cauza ca e betiv.Si doar din bobor se stie, copiii mici si betivii sunt singurii oameni sinceri.La el, sinceritatea e venita pe baza crizei varstei si crizei sociale in care se afla el si din naivitate, plus felul in care viata si-a batut-o de el.
Daca vrei din literatura romana, Weissmann si Felix Sima din "Enigma Otiliei", care tocmai prin sinceritate, sunt printre personajele din literatura noastra chiluga ce-mi plac.Nu au nimic de ascuns,nu "tes" intrigi, nu cauta sa sape pe altii, isi vad de treaba lor, sunt intr-un fel total dezinteresati de lumea din jurul lor, desi cel putin in cazul lui Felix, toti sunt interesati de el.As indrazni, tot din literatura noastra, sa-l pun aici si pe Filip Hangerliu din "Scrinul negru", desi unii il considera fandosit si prea pretentios.Si Gheorghidiu din "Ultima noapte..." intra aici, dar la el sinceritatea vine si pe o filiera filosofica venita de la Kant si din cauza ca la fel ca Sima, e un outsider in Bucurestiul ala scarbos interbelic, ultraslavit aiurea.
Nick Carroway din "The Great Gatsby", singurul personaj din carte care nu e pervertit de lume si de influenta fasta/nefasta a lui Gatsby.Il ajuta tineretea si relativa naivitate.
Răspunde
Felix Sima mi s-a părut cel puţin naiv, personal.
Raportându-mă la relaţia cu Otilia, ori Otilia era ea o târfuliţă inteligentă, ori el a fost prea prost şi nu a observat unele detalii.
În rest, nu mi s-a părut aşa principal personajul. Adică, totul s-a ţesut în jurul Otiliei. Sincer, nea Costache mi s-a părut inteligent, atât cât îi permitea mediul şi vârsta.
Răspunde
Si naiv, dar si sincer. Tinerii din literatura interbelica asa erau ei, mai prostani.Desi romanele erau realiste, tinerii erau mai mult "romantici". Omul avea un trip si il marturisea fara jena.Era in lumi dupa "Otilica". Totusi, da, Otilia era o curvistina versata si snoaba.Bine,ca in comentariul de la BAC, daca pica "Enigma Otiliei", n-am sa scriu chiar asa, dar asta e cea mai buna descriere a ei.Seamana mult tare cu Daisy din "Gatsby",doua proaste,doar ca Otilia nu e amorezata, doar cauta conditie.El era un personaj tipic, mergea pe calea lui si nu vedea nimic altceva, cu toate ca e demn de mila si acum, cand nu mai tin minte multe din carte.Costache era vai de lula lui, incoerent, din toate punctele de vedere.Stanica si acum rupe pentru mine, e un personaj complet fix pe placul meu.Doar ca se detaseaza de el Weissmann, pentru ca era singurul personaj din literatura romana care m-a facut sa citesc cu placere cartea unde aparea el.Bine,ca acolo mai e si Christina lui Eliade, dar ea nu se pune, ca-i bunoaca si devin subiectiv.
Felix era mai mult un intermediar in toata povestea.Toti erau interesati de Otilia, dar indirect, era nevoie sa fie interesati si de el, mai ales la partea cu averea lui Costache.Surescita si el interes, doar ca nu interesul ala ce-l surescita Otilia, genul acela de interes pentru hienele din jurul unui hoit.
Costache nu mi s-a părut deloc incoerent ( poate doar înainte să dea colţu' ), ci chiar inteligent într-un fel, având grijă să nu pice nimic pe mâinile Aglaei, faţă de care ba arăta o neîncredere totală, poate fiind puţin dezgustat, ba era unica soră şi înainte de a face un anumit lucru, părea că are nevoie de consimţământul ei.
Stănică era doar un vierme care se băga în orice gaură. Mediocru, din câte-mi amintesc, dar prea se băga în curul oamenilor pentru nişte bani, deşi la sfârşit a pus gheara pe Georgeta şi pe o parte din banii lui Costache, lacomul.
Weissmann ( evreul, nu? ) mi-a lăsat impresia că s-a dus la Medicină, doar pentru că Medicina era ceva atunci şi avea el nevoie de bani. În rest, cam molâu şi suferind de neacceptare.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
