Cine imi poate face si mie o argumentare pentru poezia Adam si Eva de Tudor Arghezi?

Adam si Eva de Tudor Arghezi are ca tema "esteticii uratului" este prezenta in arta poetica a lui Arghezi, fiind una din cele mai importante si mai surprinzatoare abordari literare ale sale. Tudor Arghezi mai contribuie si la dezvoltarea literaturii pentru copii. Poeziile sale reprezinta o invitatie la "a medita" si "a cunoste". Temele sale cu tenta religioasa sunt printre cele mai disputate. O astfel de tema se regaseste si in poezia " Adam si Eva". Spre deosebire sentimentele si ideile contradictorii din Psalmi, in poezia "Adam si Eva" se renunta la profunzimea detaliilor, si la toata razvratirea impotriva divinitatii cugetata in alte poezii de ale autorului.


Motivul crearii omului, motiv prezentat in poezie, este lipsit de profunzimea tainei. Arghezi isi imagineaza scopul acestei lucrari a divinitatii ca eliberarea de o apasatoare monotonie a singuratatii: „urandu-i-se singur in stihii,/a vrut si Dumnezeu sa aiba-n cer copii". Ofensat, autorul mentioneaza ca omul ar fi putut fi creat din „borangic, argint sau promoroaca,", insa el a fost creat din „cu praf si nitelus scuipat", acesta fiind si motivul pentru care Adam a iesit „trandav si naravas".


Autorul sugereaza aceasta imperfectiune a omului din lipsa unei extravagante a bazei din care divinitatea a facut fiinta omeneasca. Adevarul biblic revelat este neluat in seama de autor, el prezentandu-si propria viziune asupra facerii, netinand cont de adancimea faptei si de sacralitatea infaptuirii. „Aluatul gresit" reprezinta o exprimare aproape apofatica, poetul se foloseste de aceasta, aflandu-se in imposibilitatea unei explicarii a imperfectiunii. Experienta monahala a lui Tudor arghezi a fost o importanta resursa si punct de plecare in abordarea temelor religioase. Poezia „Adam si Eva" ascunde o ipostaza a neintelesului, prin „jocul crearii".