Titlul volumului cuprinde un motiv specific literaturii sadoveniene, hanul, simbol al tradiţiei si al permanentei, străjuit de lumina ce-o radiază hangiţa cea plina de farmec. Cele noua povestiri ale volumului (Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuţa, Judeţ al sărmanilor, Negustor lipscan, Orb sărac, Istorisirea Zahariei Fântânarul) sunt cuprinse intr-o structura narativa unitara, comparata de G. Călinescu cu Decameronul lui Boccacio, in care, drumeţi obisnuiti ai hanului, spun istorii de demult.
Hanul este suprapersonaj, in jurul lui se petrece actiunea.De asemenea, el stabileste legatura intre Ancuta si mama acesteia.
Maria_Anna_1995_GcAB întreabă: