Cine imi spune si mie niste descrieri de toamna din literatura romana si universala? dau funda

Maginea padurii este deprimanta sub povara de plumb a norilor cenusii. Pe campul pustiu, porumbul uscat tremura cuprins de frigul toamnei. Nu se mai aud sonoritatile vesele ale verii, natura devine mohorata, trista, pustiita de frig si apasata de cenusiul norilor.

Dinspre miazanoapte, isi face aparitia vantul nemilos. Puterea lui face sa fie smulsa cate o sindrila de pe sura.

Sub loviturile vifornitei pagane, nucii batrani devin neputinciosi, iar pe cumpana fantanii,, plange un pui de ciocarlie singur si trist, lipsit de ocrotirea mamei.

Auzind plansul puiului de coicarlie, poetul isi simte sufletul cuprins de tristete si singuratate asemenea puiului de coicarlie.



Descriindu-ne peisajul de toamna, cu transformarile care au loc in natura, Octavian Goga reusesta sa ne aduca sufletul alaturi de al sau, sa-i intelegem tristetea si emotia.

Mi-a placut aceasta poezie deoarece poetul Octavian Goga a reusit cu multa sensibilitate sa ma faca sa inteleg ca in natura ca si in viata se intampla si lucruri triste.