Cine ma ajuta cu Caracterizarea Personajului din nuvela "Toiagul Pastoriei" ded Ion Druta? Dau funda celui care-mi da raspuns corect.

Fiind frate cu stelele, pamintul, iarba, omul este nemuritor, fiindcă sufletul omului, o parte launtrică a lui este veşnică, ea nu moare niciodată şi nimeni nu o poate distruge.

În acest cioban singuratic noi vedem o lume interioară, bogată, un caracter integru. El a avut nişte principii de viată total diferite de ale acelora din jurul său. Aceste principii nu erau formate dependent de situaţii si imprejurări, ci curgeau dinăuntrul sufletului lui.

Asta l-a făcut un om deosebit, sau, chiar, după parerea multora straniu. Experienţele vieţii lui au fost grele, pline de conflicte, bîrfe, vorbe si acţiuni rele. El a inţeles ce inseamnă să primeşti răul fiind nevinovat, să fii invinuit pe nedrept, să fii rupt din zona de comfort a vieţii tale si să suferi pentru răutatea altora.

El a rămas bun, blînd, smerit si mulţumit de viaţă chiar cînd s-a intors la aceşti oameni răi care, chiar după mulţi ani nu şi-au schimbat atitudinea lor urită faţă de el. Ei îl urau, si căutau posibilităţi să-i facă rău. Chiar dacă nu l-au iubit, chiar dacă îl urau, ei îl considerau sfînt. Ce inseamnă "sfînt"? – Separat, pus deoparte pentru un scop anumit. Anume aşa a fost personajul nostru. Trăind in mijlocul generaţiei rele, el nu s-a amestecat cu răul, nu a permis răului să-i modeleze caracterul, a rămas credincios chemării sale de trai curat si nepătat.

Ciobanul nostru e tînăr, puternic, visător, incăpîtinat, perseverent, inţelept, dar mai ales posedă o stranie putere spirituală asupra consatenilor săi. Un alt motiv des intîlnit la Drută e mutenenia: " Se mai zicea ca e mult prea zgîrcit la vorba, si atunci cînd nu vrea el, nu poti scoate cu cleştele vorba dintr-însul".

Învăluindu-şi eroul intr-o aură poetică, Drută el vede simbolic. O trasătură a sa e incandescentă spirituală. E omul stăpînit de o pasiune creatoare, are devotament pentru un anumit mod de viaţă.