Cine ma poate ajuta si pe mine cu ceva...
Am de facut o tema despre 5 femei care au influentat istoria Frantei... si nu am gasit mare lucru pe internet... dau fundita:X

Scumpa creolă


Devenit general la 24 de ani, tânărul cu pielea tăbăcită se va lăsa prins în mrejele văduvei Josephine de Beauharnais, prietena Theresiei Tallien, metresa călăului de la Bordeaux, care, de dragul acesteia, va risca lovitura de stat ce avea să‑l doboare pe Robespierre. Theresia Cabarrus va trece apoi prin forţa evenimentelor în braţele unui soi de rege al Republicii Franceze, directorul Barras, cel mai important dintre cei cinci membri ai Directoratului.

Josephine avea 30 de ani şi doi copii din prima căsătorie, când avea să‑şi unească destinul cu „nostimul" ei Bonaparte. Cum trecuse probabil înainte şi prin patul lui Barras, acesta îi oferi o dotă: numirea proaspătului ei soţ în funcţia de Comandant al Armatei din Italia. Acolo, tânărul general de 26 de ani îşi va aştepta soţia să i se alăture. Dar ea va ajunge la el fără grabă şi jucând pe genunchi în faţa tânărului ei soţ pe un oarecare căpitan Charles, elegant, ce‑i drept, ca un bărbier, dar cu doi ani mai bătrân decât încornoratul căruia îi era subaltern. Soţul înşelat atingea ridicolul.

Totuşi aceasta nu îl va împiedica să se arate generos, hotărând o măsură mai blândă cu ocazia discutării în plenul Consiliului de Stat a articolului din Codul Penal referitor la pedepsirea adulterului. Scumpa lui creolă va triumfa asupra lui şi nu va fi repudiată aşa cum îi cereau membrii familiei lui. O va încorona cu mâna lui împărăteasă a francezilor şi se va hârjoni cu fiica ei din prima căsnicie, Hortense, pe care o va mărita de formă cu fratele său Louis.

Următorul an îi va aduce o nouă ispită. După victoria de la Jena şi Preusssich‑Eylau, va avea loc marea întâlnire a celor doi stăpâni ai Europei, Napoleon şi ţarul. Acesta din urmă îi promisese fermecătoarei regine Luiza a Prusiei că va pune o vorbă pe lângă Napoleon în favoarea sa. Ea se aşază la masă alături de învingător, toată numai nuri, întinzându‑i o floare: „Sire, cette fleur pour Magdeburg!".

El va primi floarea, dar îşi va păstra Magdeburg. Splendida regină îi va propune chiar să‑l viziteze la Paris, lăsându‑l să înţeleagă că, la nevoie, ar putea să sacrifice pentru el. Napoleon îi va scrie creolei sale: „Scumpa mea Josephina, regina Prusiei este cu adevărat fermecătoare, dar să nu fii geloasă; m‑ar costa mai mult s‑o fac pe galantul". Politica a triumfat!