1) Fiecare joc înseamnă ceva. Dacă acest principiu activ, care îi conferă jocului acea esenţă, îl numim intelect, spunem prea mult, iar dacă îl numim instinct, nu spunem nimic. (Johan Huizinga)
2)Existenţa jocului confirmă fără încetare, şi în sensul cel mai înalt, caracterul supralogic al situaţiei noastre în cosmos. Animalele se pot juca, deci chiar şi ele sunt ceva mai mult decât nişte mecanisme. Noi (ne) jucăm, şi ştim că (ne) jucăm, deci suntem ceva mai mult decât nişte simple făpturi raţionale, pentru că jocul este iraţional.( Johan Huizinga)
3) Jocul este o acţiune sau o activitate efectuată de bunăvoie înlăuntrul anumitor limite stabilite, de timp şi de spaţiu, şi după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăşi şi fiind însoţită de un sentiment de încordare şi de bucurie, şi de ideea că "este altfel" decât "viaţa obişnuită".
( Johan Huizinga)
4) Jocul este apt pentru a fi configurat drept unul din elementele fundamentale, esenţiale ale vieţii. ( Johan Huizinga)
5) Jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune în orice caz o societate, iar animalele nu l-au aşteptat pe om ca să le înveţe să se joace.( Johan Huizinga)
6) Orice joc este în primul rând şi mai presus de toate o acţiune liberă. Jocul din ordin nu mai este joc. Cel mult poate fi redarea obligatorie a unui joc.( Johan Huizinga )
7) Jocul ţine şi de oameni, şi de animale. Jocul nu poate fi fundamentat pe un context raţional, nu este legat de nici o treaptă a civilizaţiei, de nici o concepţie despre lume. Jocul nu poate fi contestat, în vreme ce tot ceea ce este abstract poate fi contestat: dreptatea, frumuseţea, adevărul, bunătatea, spiritul, Dumnezeu. ( Johan Huizinga)
Succes. Funda