Cine stie poezia: Leac pentru drac de George Cosbuc?

Probabil destul de multe persoane, este o anecdotă populară:
Leac pentru drac

Stă Cinica supărată
De trei zile-n pat culcată,
Nici nu doarme, nici se scoală,
Bat-o pustia de boală!
Iar bărbatul supărat
Stă pe laiţă lângă pat.
- „Vai de mine, Filimoane!
Stai ca sfântul din icoane,
Şi-ţi înholbi ochii la mine,
Nu vezi tu că nu mi-e bine?!
Ce-mi tot stai plouat ca ceuca,
Parcă eşti lovit cu leuca?
Eu mă macin de beteagă
Şi tu iai lucrul de şagă;
Nu ţi-e milă, nu ţi-e greu!
Valeo, vai de capul meu,
Că mă strânge-n pept amarul
Şi tu nici că-mi ai habarul!"
Filimon, el om milos,
Sta năuc, din fire scos:
- „D-apoi ce să fac, Cinică?
Spune-mi; că nu-mi spui nimica!"
Pricepând că asta-i asta,
A-nceput la plâns nevasta:
- „N-am odihnă şi n-am stare,
Nu-mi tigneşte de mâncare;
Noaptea numai mă-nvârtesc,
Nu pot să mă odihnesc!
Parcă ard pe jar şi foc
Şi mă mut din loc în loc,
Şi tot stau şi tot m%C

Probabil destul de multe persoane, este o anecdotă populară:
Leac pentru drac

Stă Cinica supărată
De trei zile-n pat culcată,
Nici nu doarme, nici se scoală,
Bat-o pustia de boală!
Iar bărbatul supărat
Stă pe laiţă lângă pat.
- „Vai de mine, Filimoane!
Stai ca sfântul din icoane,
Şi-ţi înholbi ochii la mine,
Nu vezi tu că nu mi-e bine?!
Ce-mi tot stai plouat ca ceuca,
Parcă eşti lovit cu leuca?
Eu mă macin de beteagă
Şi tu iai lucrul de şagă;
Nu ţi-e milă, nu ţi-e greu!
Valeo, vai de capul meu,
Că mă strânge-n pept amarul
Şi tu nici că-mi ai habarul!"
Filimon, el om milos,
Sta năuc, din fire scos:
- „D-apoi ce să fac, Cinică?
Spune-mi; că nu-mi spui nimica!"
Pricepând că asta-i asta,
A-nceput la plâns nevasta:
- „N-am odihnă şi n-am stare,
Nu-mi tigneşte de mâncare;
Noaptea numai mă-nvârtesc,
Nu pot să mă odihnesc!
Parcă ard pe jar şi foc
Şi mă mut din loc în loc,
Şi tot stau şi tot mă duc,
Nu ştiu de ce să m-apuc!
Mi-a spus lelea Catarină,
Că m-au prins dureri de splină,
Boală rea, dar încă boală:
Rar om din bolit se scoală!
Şi de mor eu, - mor, vezi bine -
Ce te faci tu fără mine?
Adă-mi leac! Aducă-l dracul!
Şi rozole imi este leacul,
Şi-n rozole presărată,
Nucă de mare sfărmată
Ca s-o fierb apoi la foc
Cu muştar şi busuioc,
Iar din astă beutură
Să trag câte-o-nghiţitură,
Până mi s-a-ntoarce buna,
Dimineaţa să beau una,
La amiazi două, ba trei,
Mai deseară câte vrei.
Mi-a spus lelea Catarină
Că junghiul mult e de vină,
Şi de multul ridicat
Spată ruptă-am căpătat,
De vreau să fiu sănătoasă
Nu-i bine să ies din casă.
Vai, bărbate, de ţi-s dragă,
Fii tu bun, fii bun şi-aleargă
Până-n târgul lui Cărare
Şi-mi adă nucă de mare!
Te rog ca pe Dumnezeu,
Bagă-te la făgădău
Şi-mi adă-o glajă de bere
Ori vin, că-l beau cu plăcere,
Iar de nu-i aduce vin,
Adă-mi măcar rostopcin -
Nu că l-aş be bucuroasă,
D-apoi - vai, mândru miroasă!
Şi-mi adă trei pâni de grâu
Din şatră de la Târziu,
Dar pâni - ştii tu, cucuiete,
Pare că mănânci burete!
Căci precum sunt de morboasă
Cu mălaiul nu fac casă,
Dar din pită cumpărată
Tot voi ciuguli vrodată..."