Cine stie sa imi spuna o poezie?

Eu stiu

Poezi poezie **** e de hartie
ce intrebare stai ca-ti dau eu poezie :
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata,
Din rude mari împaratesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti
Si mândra-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinti
Si luna între stele.

Din umbra falnicelor bolti
Ea pasul si-l îndreapta
Lânga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari
Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce,

Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamâni,
Îi cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima
Visând ale ei tâmple,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se împle.

Si cât de viu s-aprinde el
În orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Când ea o sa-i apara.

������������ *
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesând cu recile-i scântei
O mreaja de vapaie.

Si când în pat se-ntinde drept
Copila sa se culce,
I-atinge mânile pe piept,
I-nchide geana dulce;


Si din oglinda luminis
Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batând închisi
Pe fata ei întoarsa.

Ea îl privea cu un surâs,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adânc în vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspina:
� O, dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori în jos, luceafar blând,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda în mare;

Si apa unde-au fost cazut
În cercuri se roteste,
Si din adânc necunoscut
Un mândru tânar creste.

Usor el trece ca pe prag
Pe marginea ferestei
Si tine-n mâna un toiag
Încununat cu trestii.

Parea un tânar voievod
Cu par de aur moale,
Un vânat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii
E alba ca de ceara �
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afara.

Da',ce? Esti Mos Craciun?
Ce primeeesc, daca-ti zic?

Frate ce intrebare e asta? pot sa dau copy paste si o zic imd dhaaa

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.


--------------------------------------------------------------------------------

Eu. stiu multe poezii eminesciene. daca mi-ai zice pentru. c iti trebuie... uite una: "Ce-ti doresc eu tie, dulce romanie"

La fantana tineretii
M-am oprit sa poposesc
Sa beau apa tineretii
Si sa-ti spun ca te iubesc

Trandafirul rosu inchis
si am terminat de scris
as mai scrie dar mie somn
te rog lasa-ma sa dorm

Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet
Si se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura...

TITLUoemul unui om care se trezeste de dimineata si isi da seama ca e cam belita
"In odaia stramta,
Pe un pat diform,
Zac strivit in perne
De un pumn enorm."
mai vrei una, ma baga 100 de vodka!

Cri,cri cri toamna cri
Nu credeam c-o sa mai vi
.
.
.
.
E cam stupida intrebarea