Cred in El pentru ca tot timpul ma ajuta cand il rog(in afara faptului ca imi mentine viata pazindu-ma la orice pas). si asta este de-ajuns
Tot mai multi oameni descopera ca d-zeu nu exista. Nu va speriati, se numeste evolutie, sa va traiti viata fericiti.
P. S. Astept votul "stupid" al lui larix. Omul a ajuns la 601 voturi stupid, toate acordate ateilor. Incep sa cred ca e platit pentru asta.
Sa crezi in Dumnezeu nu ai nevoie de fapte, trebuie sa stii ca undeva acolo sus este cineva care te ajuta la greu.
Chiar mai traim in triburi ca sa mai credem in zeii?
Ce va face sa credeti pentru o secunda ca, credinta este singura institutie neatinsa de guvern? Credinta este la fundul mocirlei! Povestile s-au rastalmacit si rasucit de mii de ori de-alungul aniilor si ni se indeasa pe gat pentru a ramane la nivelul intelectual la care multi sunt acum! Aflarea adevarului de catre intreaga lume este ULTIMUL lucru pe care il vrea guvernul! Cei care detin adevarul stiu sa il foloseasca impotriv-a celor ce cred in divinitati si cred ca viata lor este in mainile unui "DumneZEU" cand de fapt viata lor este in mainile guvernului! E doar o alegere de moment, fara nicio straduinta...doar o alegere pe care o poti face acum intre frica...si adevar!
Sincer nu incerc sa conving pe nimeni! Dar voi nu va dati seama cat de manipulati sunteti! Prin mass-media totul e credibil! Nu am cuvinte cat de eficient este sistemul de manipulare pe care il foloseste guvernul...
Nu trebuie sa avem nicio justificare... Dumnezeu exista, e acolo Sus si ne ajuta. Stie care sunt durerile si problemele noastre si cand credem ca nu mai exista nicio sansa, ne ajuta!:*
Sa nu te mai indoiesti nici macar pentru o clipa ca El, nu exista!:*
Eu aveam multe dubii pe tema asta pana in vara lui 2009. Acolo viata mea s-a intors cu susul in jos si sunt recunoscatoare pentru acest lucru.
Aveam o perioada in care pur si simplu nu credeam ca mai sunt oameni care sa nu injure, sau baieti care sa nu se gandeasca la prostii. Mai aveam un pic si o luam pe o cale total gresita, in mod sigur acum fumam. Dar in aceea tabara L'am cunoscut pe El. In fiecare seara aveam un program de '' lauda si inchinare'' si desi nu cunosteam decat vreo 20 de persoane din toti 100 si cati eram, faptul ca toti cantau acelasi lucru cu atata dragoste m'a facut sa'mi deschid inima. Acolo da am intalnit persoane care nu injurau care nu fumau, consumau alcool sa nu mai spun de droguri! Care nu se distrau mergand la petreceri ( eu credeam ca asta e cam singurlui mod) care se distratu prin muuuulte alte moduri ceea ce ma fascinat. Fara injuraturi sau baieti obsedati... nimic de genu asta. Era perfect. Dar inca nu eram convinsa de existenta lui! Pana intr'o seara cand am auzit intr'o melodie versurile ''Doamne in veci vei fi, Misterul ce'l voi iubi'' parca mi s'au pus pe inima si am inceput sa plang.
Eram din ce in ce mai convinsa ca El e acolo. Momentul in care m-am convins cu adevarat a fost cel cand, sora unei fete urma ziua urmatoare sa se duca la un control. Avea niste chisturi de sange in cap, si chisturile erau mai mari decat data trecuta avea nevoie de o operatie. Organizatoare taberei ne'a rugat pe toti sa ne rugam cu cuvintele noastre pentru aceea fetita. Si in ziua urmatoare nu mai avea nimic. Chisturile pur si simplu disparusera. Medicii au spus ca asa ceva se intampla rar. ASTA ma convins in sfarsit! Tabara aceea mi-a schimbat viata si e minunat sa'I simti Prezenta. E o sezatie pe care nu o poti compara nu nimic altceva. Simti o iubire care te copleseste si simti ca ai un brat de sprijin.
Dupa un an, adica vara aceasta pot sa spun ca eram schimbata. Dar la auzul acestei melodii unde toti am inceput sa ne gandim totusi ce a facut El penztru noi ma schimbat total:
http://www.youtube.com/watch?v=x7EVD__jFZY
Daca inainte nu credeam, acum cred si stiu ca e acolo si asteapta sa ne intoarcem la El, ca va fi sprijinul meu oricand!
Sa nu te mai indoiesti de asta, ci crede!
Tot mai multe biseri in Romania, tot mai multa saracie, iar acum luam marele bonus, Catedrala Ingenunchierii Neamului, am ajuns un popor de masochisti care isi iau palme la nesfarsit...
Eram in clasa a 3a. O zi obisnuita de scoala. Termin orele si plec la microbus( sunt navetista). Ajung in statia unde trebuia sa cobor si incerc sa trec strada dar am facut-o fara sa fiu prea atenta, din pacate.Cam pe la mijlocul strazii vad o masina venind spre mine. Urechile mi-au auzit zgomotul pe care l-au produs franele puternice.In momentul acela ma aflam la un 1 m de masina. Repejor am trecut din fata ei pe trotuar, dar tremuram toata. Daca nu era langa mine, astazi nu ti-as mai fi scris acest mesaj...
RAY întreabă: