TEXTUL NONFICTIONAL este elaborat pentru a comunica un continut in care actioneaza, cu precadere, functia referentiala.
TEXTUL STIINTIFIC se distinge prin realizarea intenţiei tranzitive a limbajului, îndefavoarea celei reflexive, dacă avem în vedere delimitările realizate de Tudor Vianu în Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului, în sensul că primează transmiterea unor informaţii de la un emiţător către un destinatar, fără prezenţa vreunei componente afective, emoţionale a celui dintâi.
Si alte tipuri de texte ar mai fi:
TEXTUL FICTIONAL particularizeaza comunicarea artistica, pentru ca in el se recunoaste originalitatea reflectarii lumii inconjuratoare de catre creatorul operei artistice (populare sau culte).
TEXTUL LITERAR se suprapune conceptului de opera literara.
TEXTUL NONLITERAR se referă, în general, la aspecte din realitate, prezentate fără intervenţiaficţiunii, în limitele obiectivităţii şi ale spiritului practic.
TEXTUL NARATIV implică în mod necesar povestirea unei întâmplări reale sau imaginare (fapt, eveniment, istorie etc.) desfăşurate într-un cadru spaţio-temporal, la care participă unul sau mai multe personaje între care se dezvoltă relaţii şi apar conflicte.
TEXTUL POETIC este o formă de comunicare specifică literaturii, care se distinge prin particularităţi de expresie şi de conţinut de celelalte tipuri de compoziţii, pentru că, în acest caz, cuvintele nu mai sunt simple mijloace de expresie, nu intermediază reprezentarea unor fapte sau fenomene umane, ci se constituie ele însele într-un mesaj, într-o comunicare unică şi irepetabilă
TEXTUL DRAMATIC se distinge printr-o deosebită complexitate, fiind o „veritabilă polifonie informaţională" (Roland Barthes), în sensul că la realizarea mesajului contribuie mai multe coduri, limbaje şi chiar arte.
TEXTUL DESCRIPTIV constă în surprinderea şi zugrăvirea trăsăturilor particulare ale unui obiect, ale unei persoane, ale unui fenomen sau aspect din natură, enumerând caracteristicile acestuia.
TEXTUL INFORMATIV are ca specific transmiterea unui număr cât mai marede informaţii către un auditoriu, într-un mod compact, unitar, logic şicoerent, punând în lumină fenomene, situaţii, atitudini ale unor persoaneetc. şi modelând, totodată, înţelegerea celui ce receptează aceste informaţii.
TEXTUL ARGUMENTATIV este un discurs orientat spre convingerea unui auditoriu / interlocutor / destinatar, caracterizat prin asumarea de către locutor a unui punct de vedere în legătură cu o temă, pe care îl susţine într-o manieră raţională (bazată pe logica argumentativă).
TEXTUL MEMORIALISTIC se încadrează - alături de scrisoare, jurnal, interviu, eseu autobiografic, amintiri, confesiune etc. - în categoria literaturii de frontieră, în interiorul căreia există chiar segmentul intitulat „literatura mărturisirilor" (SilvianIosifescu, Literatura de frontieră).
TEXTUL EPISTOLAR se situează între confesiune şi informare, fiind conceput pentru un anumit destinatar şi având un scop particular.
TEXTUL JURIDIC-ADMINISTRATIV poate fi întâlnit în domeniul legislativ (Constituţia, Codul penal, Codul muncii, articole de lege, administraţie, finanţe etc.), fiind caracterizat prin obiectivitate, sobrietate, claritate, proprietate a termenilor, economie de mijloace, accesibilitate şi respectarea normelor limbii literare.
TEXTUL NONFICTIONAL este elaborat pentru a comunica un continut in care actioneaza, cu precadere, functia referentiala.
TEXTUL STIINTIFIC se distinge prin realizarea intenţiei tranzitive a limbajului, îndefavoarea celei reflexive, dacă avem în vedere delimitările realizate de Tudor Vianu în Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului, în sensul că primează transmiterea unor informaţii de la un emiţător către un destinatar, fără prezenţa vreunei componente afective, emoţionale a celui dintâi.
Si alte tipuri de texte ar mai fi:
TEXTUL FICTIONAL particularizeaza comunicarea artistica, pentru ca in el se recunoaste originalitatea reflectarii lumii inconjuratoare de catre creatorul operei artistice (populare sau culte).
TEXTUL LITERAR se suprapune conceptului de opera literara.
TEXTUL NONLITERAR se referă, în general, la aspecte din realitate, prezentate fără intervenţiaficţiunii, în limitele obiectivităţii şi ale spiritului practic.
TEXTUL NARATIV implică în mod necesar povestirea unei întâmplări reale sau imaginare (fapt, eveniment, istorie etc.) desfăşurate într-un cadru spaţio-temporal, la care participă unul sau mai multe personaje între care se dezvoltă relaţii şi apar conflicte.
TEXTUL POETIC este o formă de comunicare specifică literaturii, care se distinge prin particularităţi de expresie şi de conţinut de celelalte tipuri de compoziţii, pentru că, în acest caz, cuvintele nu mai sunt simple mijloace de expresie, nu intermediază reprezentarea unor fapte sau fenomene umane, ci se constituie ele însele într-un mesaj, într-o comunicare unică şi irepetabilă
TEXTUL DRAMATIC se distinge printr-o deosebită complexitate, fiind o „veritabilă polifonie informaţională" (Roland Barthes), în sensul că la realizarea mesajului contribuie mai multe coduri, limbaje şi chiar arte.
TEXTUL DESCRIPTIV constă în surprinderea şi zugrăvirea trăsăturilor particulare ale unui obiect, ale unei persoane,
anonim_4396 întreabă: