Ia versurile astea: De treci codri de aramã, de departe vezi albind
S-auzi mândra glãsuite a pãdurii de argint.
Acolo, lângã isvoarã, iarba pare de omãt,
Flori albastre tremur ude în vãzduhul tãmâiet;
Pare-cã si trunchii vecinici poartã suflete sub coajã,
Ce suspinã printre ramuri cu a glasului lor vrajã.
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi isvoare zdrumicate peste pietre licurind;
si picteaza un colt de padure, cu o poienita cu flori albastre, un mic izvor pe acolo si niste pietre pe marginea lui, poti sa faci peisajul de seara: cu luna si tente albastrui.