Dacă consulți gramatica limbii romane vei vedea ca :
Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.
Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu „să…"). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi de i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)
Poti spune ''Incepi sa fi mort.'' si poti spune ''Incepe sa fii mort!''; sper ca ai inteles, caci asta e intreaga explicatie, cu argumentare cu tot, si cu un exemplu.
Asta nu e o explicatie! Ma refeream de ce cu un "i" ci nu cu doi, adica care e regula, e un timp anume, sau o persoana la care se scrie intr-un fel si nu in celalat. Si daca da, care e acel timp sau persoana? Stiu ca acea exclamatie e cu doi de "i", dar eu ma refeream strict pe exemplul meu.
OK! Se foloseste al doilea ''i'' la imperativ. Strict la exemplul tau, ti-am zis, doar un ''i'', dar eu ti-am dat si un exemplu pentru doi de ''i''.
Este conjugarea verbului a fi. Se utilizează fii cu doi i doar la persoana a 2 a singular la:
conjunctiv prezent sa fii
La imperativ forma afirmativa fii
Sau la forma de viitor o sa fii
In rest cu un singur i.
anonim_4396 întreabă:
swordman întreabă: