De obicei asimilam motivatia cu un scop. cu finalul, cu rezultatele unui lucru facut cum a spus si mira. Eu zic ca motivatia ar trebui sa vina din noi. Sa stim ca absolut fiecare pas pe care il facem este o experienta in plus si pana la urma de ce nu? De ce sa nu stim si sa facem cat mai multe. Orice, oricat de plictisitor sau enervant este (de ex, invatarea pentru bacaleorat/sesiune) poate fi ceva deosebit daca o privesti sub anumite unghiuri.
Te gandesti la utilitatea pe termen lung a acelui ceva. Te intrebi daca poti concepe viata fara acel ceva. Mira
Evident ca nu exista placerea de a face "acel ceva" si de aici lipsa de motivatie. Daca gasesti insa in schimb un strop de pasiune pentru "acel ceva " lucrurile merg de la sine. Altfel iti recomand sa o lasi balta fiindca "ceva" facut fara implicare afectiva ii "ceva" prost facut din start!