Cum imi dau seama ca un text este argumentativ? Imi trebuie azi urgent la romana! FUNDAAAAA!

Daca are in el argumentari, argumenteaza ceva

K...:
1.Tema textului
2.Reciteste textul si identifica intentia/scopul autorului
3.Care sunt informatiile pe care le ofera/furnizeaza textul
4.Selecteaza explicatiile oferite
5.Rescrie argumentele folosite
6.Formuleaza intr-un enunt concluzia textului

Eu asta am facut la Lb. romana si am dat si un test din ce am scris eu mai sus...Deci 100% este corect:*Noroc

Trebuie sa aiba ca fraza de introducere: "in opinia mea/dupa parerea mea..."
Urmatoarele paragrafe trebuie sa contina argumente, care incep de obicei cu urmatoarele fraze: "in primul rand/ in ultimul rand/ pe de o parte/ pe de alta parte..."
Concluzia poate incepe cu "cu alte cuvinte/asadar/ rezulta/ in concluzie..."
Mai gasesti si verbe de opinie: a crede, a presupune, a specula, a considera...

Http://avenir.ro/calator/?p=4, http://www.scritube.com/......34855.php, http://www.scribd.com/doc/8992859/marcile-textului-argumentativ bafta multa!

STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENTATIV
Schema generala a discursului argumentativ este:

I PREMISA: expunerea tezei in primul paragraf
II ARGUMENTAREA

a. refuzarea sau acceptarea tezei
b. dezvoltarea tezei/argumentelor

Pot exista mai multe demersuri argumentative:
- Argumentul de autoritate se sprijina pe credibilitatea unui expert citat si pe pertinenta cercetarii sale privind tema in discutie.
- Argumentul pragmatic, prin care un act e apreciat in functie de consecintele favorabile, argumentul bazat pe scopuri (avand drept scop…)
- Argumentul de reciprocitate care rezulta din transpozitia punctelor de vedere simetrice: pe de o parte, … pe de alta parte,
- Argumentul de comparare
- Refuzarea unei teze

III CONCLUZIA:
Concluzia poate fi reluata intr-un nou enunt marcat printr-un indice al enuntarii: de mentionat faptul ca: pe de o parte, … pe de alta parte, de altfel, cu alte cuvinte… asadar, rezulta…
Concluzia bazata pe o alternativa: pe de o parte… pe de alta parte.

INDICI AI ARGUMENTARII:
Ca indici lexicali, se folosesc termeni adecvati tezei.
Ca indici ai enuntarii sunt folosite procedee precum:
- verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.
- adverbe sau locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitatii evaluative: probabil, posibil, desigur, fara indoiala, cu siguranta etc.
- conjunctii, locutiuni conjunctionale cu rol argumentativ folosite mai ales pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv: deoarece, din cauza ca, incat, ca sa, asadar etc.
- formule ca: in primul rand, mai intai, in al doilea rand, de exemplu, apoi, in concluzie, deoarece, prin urmare, pe de o parte… pe de alta parte, astfel etc.
- termeni sau expresii care exprima direct o judecata de valoare: cum cred unii, folosirea termenilor sau expresiilor care exprima indirect o judecata de valoare: putem spune ca…
- pronume si adjective pronominale demonstrative care fac legatura intre idei: aceasta, acesteia etc. Legatura intre idei se realizeaza si prin conectorii si, de asemenea, sau printr-un proces de opozitie si nu.
- alti conectori: rezulta, de mentionat faptul ca, numai, ca, de altfel, de asemenea, desi, dar, de altfel, cu alte cuvinte, deci, si anume se refera la realizeaza conexiuni secundare interne unui argument.
Dispunerea textului in paragrafe distincte.
Timpul verbelor este prezentul etern, neutru, timp al reprezentarii actualizatoare, al inscrierii particularului in general.

Exemple de text argumentativ:

1. Iubirea face imposibilul posibil. (Phil Bostmans, Cf. Reflecţii şi maxime)

Se ştie că iubirea este cel mai puternic sentiment, cea mai intensă trăire pe care o cunoaşte omul şi experienţa care îl transformă radical. Iubirii i s-au închinat mii de pagini în literatură, este sentimentul cel mai cântat în toată muzica lumii, i s-au ridicat temple şi i s-au consacrat mituri. Iubirea îmbracă multe forme (Eros, Philia, Agape), dar toate au în comun dăruirea, capacitatea de a îl percepe pe celălalt ca pe tine însuţi şi chiar mai presus.
În primul rând, iubirea este forţa care îl conduce pe om spre "jumătatea" lui, spre "sufletul-pereche", care îi completează fiinţa şi dă vieţii sentimentul plenitudinii. Momentul în care sufletul cunoaşte iubirea îi schimbă viziunea despre lume şi îl transformă în altul mai bun, mai generos, superior celui care fusese.
În al doilea rând, mă gândesc la dragostea filială, părintească. Părinţii sunt capabili de sacrificii imense pentru copiii lor şi le fac din imensa dragoste care îi călăuzeşte. Părintele este gata oricând să îşi dea viaţa pentru copilul lui, fiindcă acesta este chiar viaţa, iubirea şi raţiunea lui de a fi.
În al treilea rând, iubirea creştină este un sentiment profund şi autentic, pornit din sentimentul fraternităţii în aceeaşi condiţie. Omul credincios are capacitatea de a surmonta toate piedicile şi de a-şi iubi şi duşmanul, fapt care demonstrează forţa iubirii.
Aşadar, iubirea trezeşte în om resurse nebănuite, îi aduce fericirea şi sensul vieţii, îl determină să îşi depăşească toate slăbiciunile şi să treacă peste piedici pe care le considera insurmontabile. Forţa impresionantă pe care o desfăşoară omul care iubeşte mă face să cred că într-adevăr iubirea face imposibilul posibil.

2. Când plouă în suflet, nu-i niciodată senin afară, iar când e senin în suflet, nu plouă afară niciodată. (Mihail Codreanu, Opere, II, cf. Cărticica înţelepciunii româneşti)

Starea sufletească influenţează felul în care vedem lumea din jurul nostru, aşa cum exprimă atât de sugestiv şi maxima: Când plouă în suflet, nu-i niciodată senin afară, iar când e senin în suflet, nu plouă afară niciodată (Mihail Codreanu).
Pe de o parte, tristeţea sufletească face ca lumea din exterior să se îmbrace în culorile cenuşii ale supărării, ploaia de lacrimi din suflet nu ne lasă să vedem seninul de afară. De câte ori când suntem împovăraţi de suferinţă, resimţim dureros răsăritul de soare pentru că ochii noştri poartă doliul tristeţii. Chiar dacă zâmbim, atunci când "plângem" în suflet, zâmbetul acesta e mai dureros decât lacrimile unuia care plânge. Suferinţa este o durere care face ca viaţa să pară lipsită de sens şi de aceea dispare farmecul naturii, al lumii exterioare.
Pe de altă parte, bucuria sufletească face ca şi lumea exterioară să fie frumoasă, să se îmbrace în culorile vii ale extazului nostru. De câte ori când trăim momente de fericire, chiar furtuna sau ploaia sunt prilej de bucurie, iar seninul nostru sufletesc este proiectat în lumea din jur.
Stările sufleteşti sunt barometrul temperaturii exterioare! Lipsa de iubire, singurătatea, dezamăgirile, suferinţa aduc frigul în suflet în cea mai toridă zi de vară, iar bucuria iubirii, satisfacţiile, împlinirile aduc căldură în suflet şi în cea mai friguroasă zi de iarnă.
Bucuria şi suferinţa sunt specifice omului, sunt stări temporare care alcătuiesc muzica ce ne acompaniază viaţa, dar, aşa cum afirmă şi Emil Cioran: Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe. Prin iubire putem evada din tristeţe, putem aduce seninătatea în suflet.
Prin urmare, anotimpul din suflet nu este întotdeauna în concordanţă cu anotimpul din natură. Putem trăi iarna tristeţii în cea mai exuberantă primăvară şi primăvara bucuriei în cea mai posomorâtă iarnă.

3. Să-ţi placă lucrul pe care-l faci. Să-ţi iubeşti meseria. Să pui o parte din sufletul tău în muncă. Să nu faci nimic din datorie, numai că trebuie să faci. Numai atunci munca te uzează şi te schimbă în maşină de muncit. Dacă pui suflet, e altceva. (Ion Agârbiceanu, Opere, XII)

Munca este, necesară pentru asigurarea existenţei în orice societate. Afirmaţia de mai sus poate fi înţeleasă atât ca un îndemn la alegerea unei profesiuni interesante şi provocatoare, dar şi ca o soluţie pentru evitarea frustrărilor provenite din surmenajul datorat muncii. Eu sunt de acord cu importanţa muncii într-un domeniu pe care individul îl găseşte provocator şi cu implicarea afectivă, singura care păstrează vie curiozitatea în domeniul profesional.
În primul rând, implicarea afectivă în munca pe care individul o desfăşoară face ca aceasta să pară mai uşoară şi împiedică intrarea în rutină, blazarea şi, în cele din urmă, transformarea omului în maşină – una din cauzele majore ale frustrărilor legate de profesie. Când pune suflet în ceea ce face, omul are satisfacţii nu numai materiale, ci şi spirituale. În al doilea rând, chiar dacă sentimentul datoriei este important în realizarea sarcinilor legate de profesia fiecăruia, motivaţia individuală este un atribut esenţial al datoriei care conduce la o dezvoltare profesională armonioasă şi eficientă. O motivaţie de natură financiară nu este suficientă pentru succesul profesional.
Aşadar, găsesc că afirmaţia de mai sus se află în acord cu perspectiva mea asupra dezvoltării profesionale, care trebuie făcută nu numai cu mintea, ci şi cu sufletu

Scopul:a convinge,a provoca la o discutie, a modifica opinii, a actiona intr-un anumit fel
Conectori:
-de justificarepentru ca)
-de respingerefata de, spre deosebire de, in opozitie cu...)
-de concesiedesi, in ciuda faptului ca, chiar daca...)
Un text argumentativ trebuie sa contina cel putin 2 ipoteze si o concluzie