Nu stiu cine a emis cugetarea asta, insa sigur era un pesimist.Incercand sa intelegem cum de a ajuns la asemenea concluzie, putem porni de la cuvantul "ghem". Cand se face omul ghem, adica sta in pozitie fetala? Atunci cand e in defensiva, cand se simte inconjurat de forte adverse si mai puternice decat el.In pozitia asta el nu-si expune organul vital, inima, ci o apara.Se simte depasit fizic sau spiritual.Si ce este "oceanul"? Este viata, ea insasi cu toate adversitatile posibile si mai ales receptibile unui pesimist, unui neincrezator in fortele proprii. Exista asemenea atitudini insa, dupa parerea mea ele nu apartin unui posibil invingator, ci unui posibil invins.Si ceea ce simt eu insami in prezenta unor sasemenea fiinte este o sfasietoare compasiune; fiindca accepta infrangerea inainte de a se angaja in lupta.Si nu fiindca as fi vreo eroina ci fiindca, pur si simplu viata imi pare nu numai suferinta, ci, in egala masura si fericire.
Hm. Nu l-am mai auzit dar parerea mea este ca se refera la faptul ca omul este ca un "ghem" intr-un ocean. Adica este o mica valoare intr-un loc imens, ce pare nesfarsit cum are fi marea.( deoarece atunci cand o privim pare ca nu se mai sfarseste )
Sper ca ti-am fost de ajutor... by3 by3 Foonditza?
Oricat ne-am sucii si rostogolii sa le facem cat mai bine pe toate ne ies tocmai pe dos.Nu intotdeauna suntem capabili sa ne luam viata in maini si sa spunem:"De azi nimic nu-mi va sta in cale".
Uneori cautam sa parem duri cu cei din jur si chiar cu noi insine si cream numai suferinta.
Daca am putea sa aducem un strop de fericire in fiecare zi in viata cuiva, nu am mai "inota" zadarnic in acest "ocean de suferinta" si am dovedii ca firul ghemului(firul vietii) se desface incet incet pentru a lumina putin cate putin viata noastra si a celor din jurul nostru!
Numai bine!
Suntem atat de mici, de neptutiinciosi, si-am vrea sa le avem pe toate. dar suntem mai mici chiar decat un ghem, suntem picaturi de roua, de ploaie intr-un ocean
Micimea ne e neputinta si puterea totusi...pare un nonsens, dar asa este, caci mici suntem dar indraznim totusi sa aruncam ochii la cer, am vrea sa gasim raspuns la toate intrebarile dar nu avem cum.
vrem sa nu mai suferim, dar totusi, o facem si ne doare, si plangem, oceanul ne e leagan, casa da dor.
Suferinta ne urmareste de la nastere si la moarte, in viata, mai ales in dragoste
Deci suntem mici si neputiiciosi, un mic ghem de neputinta.
. este un om care nu poate sa le faca petoate(nu e perfect), in lumea aceasta de suferinta(adica ii este greu.suferi din cauza acestei llumi. poate ca nu tot timpul tia iesit ce ai dorit)
Sper sa-ti fie de ajutor!
bomboniqueeeeeeeeee întreabă: