Cum interpretam lumea inconjuratoare? Ce suntem noi in ea?

Eu în lume,sunt un alt copil al naturii,un alt distrugător de speranțe,nimic deosebit.
Noi considerăm adesea că suntem centrul lumii, cele mai importante persoane așa că nimic nu stă în calea noastră nici pădurea de vizavi, nici oceanul încărcat de substanțe provenite din fabrica de acolo, nimic din ceea ce este natura azi, doar noi ne stăm în cale. Trăim în societate și ca atare avem o serie de legi/ reguli ce trebuiesc respectate, altfel ar fi dezastru.Visăm la libertate, dar de câte ori încercăm să scăpăm de normele conveționale dăm de o altă "burtă de pește" (aluzie la Iona de M.Sorescu) Dar oare nu așa merităm? Nu...
Nu degeaba suntem înconjurați de oameni, singurătatea e cel mai mare coșmar pe care mi-l pot închipui, însă se merită să copiem acest colectiv în loc să avem decența să avem proprile noastre idei? Firește că nu ...Trăim ca să
fim plăcuți de ceilalți și în acest scop unii devin simple oi într-o turmă condusă, bineînțeles, de cei ce profită de prostia umană.(exemple nu dau, ar fi prea multe)