Cum sa aflu ce pari de vorbire sunt intr-o propozitie

Într-o propoziție nu sunt părți de vorbire, sunt părți de propoziție.
Care, la rîndul, lor sunt realizate din părți de vorbire.
Nu știi ce vrei, nu știi să formulezi un enunț. Și atunci răspunsul e pe măsură.

Părțile de propoziție (substantivul, predicatul, atributul, complementul) se exprimă prin părți de vorbire.
SUBSTANTIVUL denumește obiecte, ființe, fenomene ale naturii etc Pentru a afla genul îl poți număra.

ex: un băiat, doi băieți (masculin)
o fată/ două fete (fem)
un deal/două dealuri (neutru)

ADJECTIVUL exprimă însușiri ( ex. urât, frumos etc) și determină un substantiv.
ex. Copil frumos.→ "frumos"= adjectiv

NUMERALUL CARDINAL exprimă numărul: unu, doi, trei etc
NUMERALUL ORDINAL arată ordinea prin numărare (ex: primul, al doilea, al treilea)
VERBUL arată o acțiune (merge, citește, aleargă, desenează, cântă etc)
ex: Copilul merge. (merge= verb)

PRONUMELE PERSONAL poate înlocui un substantiv (eu, tu, el/ea, noi, voi, ei/ele, pe mine mă/m-, pe tine te, lui etc)
ex: Ea merge (ea= pronume)

ADVERBUL determină verbul și arată o caracteristică a acestuia (sus, jos, mereu, ieri, azi etc)
ex: Ea cântă mereu. (mereu= adverb de mod)
Am fost ieri la școală. (ieri= adverb de timp)
M-am așezat sus (sus= adverb de loc)

INTERJECȚIA arată o stare sufletească, un îndemn (ex: aș!, vai!, ah!, of!, bravo!, aoleu!)

CONJUNCȚIA COORDONATOARE leagă două părți de propoziție de același fel.
ex. Maria și Mihai cântă. ("și"= conjuncție coordonatoare)
sau poate lega două propoziții de același fel:
Maria cântă și Mihai se joacă. ("și"= conjuncție coordonatoare)

CONJUNCȚIA SUBORDONATOARE leagă o propoziție principală de subordonata ei.
ex. Am plecat să citesc. (să= conjuncție subordonatoare)

*părți nu pari

Dau funda