Materiale metalice
Metalul nu este metal
De la începutul epocii de bronz, în al treilea mileniu înainte de Hristos, omul a folosit procedeul de şlefuire pentru prelucrarea obiectelor de metal de care avea nevoie zilnic, precum armele şi uneltele.
Sub noţiunea de „metal" se subînţeleg o grupă de materiale feroase, care se împart la rândul lor în oţeluri şi fonte de turnare, iar a doua grupă o constituie materialele neferoase, care se împart în metale grele şi metale uşoare.
Totuşi nici un metal nu este identic cu alt metal. Pe cât de mare este diversitatea în grupa metalelor şi proprietăţile lor specifice, pe atât de diverse sunt şi cerinţele de prelucrare ale lor. În ziua de azi cu greu mai găsiţi un product metalic, în al cărui proces de fabricaţie să nu fie prevăzute lucrări de şlefuire – fie pentru obţinerea dimensiunilor solicitate, fie pentru lustruirea suprafeţelor, sau pentru îmbunătăţirea proprietăţilor de alunecare ale unei piese.
Tocmai la prelucrarea metalelor utilizarea unei granulaţii incorecte sau a unui suport inadecvat are o influenţă puternică asupra rezultatului final al şlefuirii sau asupra duratei de viaţă a produsului de şlefuire folosit.
Clasificarea materialelor metalice
Dpdv fizico-chimic pot fi metale pure şi aliaje metalice. Aliaje = se obţin prin amestecarea a două sau mai multe metale în stare topită şi apoi prin solidificarea amestecului. Ele au calităţi superioare metalelor din care sunt compuse. Se folosesc în industria constructoare de maşini. Prin prelucrarea lor se realizează piese componente de maşini, utilaje, instalaţii, aparatură electrotehnică, electronică, energetică.
Metalele se găsesc în stare nativă în scoarţa Pământului sub formă de combinaţii chimice naturale numite minerale. Mineralele se găsesc în roci asociate cu alte minerale formând minereurile. Ele se denumesc după metalul care se extrage din ele(de ex. minereu de fier, de cupru).
Def. Materialele metalice = compuşi chimici ai unui metal de bază cu alte metale / nemetale, care au însuşiri specifice: culoare, luciu metalic, plasticitate, tenacitate(rezistenţă la acţiunea forţelor exterioare), conductibilitate termică şi electrică.
Clasificarea materialelor metalice:
Din cele 108 elemente chimice existente, 82 sunt metale.
a) Materialele metalice feroase
Fonta aliaj din Fe+nemetale(carbon, siliciu, mangan, sulf, fosfor).
• fonte brute nealiate - pentru obţinerea oţelului (fonte de afânare);
- pentru retopire şi turnare în piese (fonte albe,
cenuşii, pestriţe);
• fonte aliate - slab aliate (fonte albe aliate cu Cr, Ni, Mo);
- înalt aliate (cu crom; cu aluminiu);
Oţelul aliaj al fierului cu carbonul. Clasificare:
• după compoziţia chimică
- oţeluri nealiate(Fe+C+elemente nedorite);
- oţeluri aliate (Fe+C+elemte de aliere:Cr, Ni, Mo, Ti, V, W);
• după destinaţie
- pentru construcţii metalice sau de maşini;
- pentru scule aşchietoare;
- cu destinaţie specială ( pile, arcuri, rulmenţi);
• după starea de livrare
- deformabile (la cald sau la rece);
- turnate în piese;
- laminate;
b) Materialele metalice neferoase
- aluminiul, argint, aur, crom, cupru, magneziu, mangan, nichel, platină, plumb, potasiu, staniu, vanadiul, wolfram, zincul şi aliajele lor.