Cristalele sunt compuse din particule foarte mici numite atomi. Aceste elemente care compun planul fizic sunt compuse la randul lor din particule si mai mici: protonii si electronii. Daca examinam foarte atent aceste unitati fundamentale, descoperim ca ele nu sunt materie, ci vibratii subtile, fiecare dintre ele fiind racordata la energia macrocosmica. Intreaga lume fizica a fost creata datorita diferitelor variatiuni si combinari intre atomi; modul in care atomii se unesc cu alti atomi determina tipul moleculelor care se vor forma si substantele ce vor rezulta. In cazul formarii structurilor cristaline (de exemplu cuartul transparent) atomii se aranjeaza intr-o perfecta armonie si unitate—de parca si-ar fi dat mainile si s-ar fi aranjat de la sine intr-un puzzle. Aceasta integritate se manifesta si la nivel molecular in masura in care toate moleculele vibreaza pe aceeasi frecventa. Aceasta microstructura sau retea determina proprietatile fizice ale cristalului: forma exterioara, duritatea, dispunerea planurilor, tipul de fracturare, greutatea specifica si proprietatile sale optice.
Depinde de tipul cristalului. Poate fi sticla, gheata, etc. Conteaza structura la care vrei sa ajungi. Faci baza, iar apoi le cresti in laborator... cele artificiale. Cristalografia se ocupa cu cresterea cristalelor.