Cum se numea Marea Neagra in antichitate?

Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau « Axaina », adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea « Pontos Euxeinos », adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii « Axaina ». Romanii au transcris denumirea sub forma « Pontus Euxinus », folosind însă și « Mare Scythicum », iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de « Μεγάλη Θάλaσσa » ("Megali thalassa" preluată în românește ca « Marea cea mare » din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca « Mare maggiore ») și de « Kaικίaς Θάλaσσa » ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului", preluată în bulgărește ca « море Сесил » : "marea oarbă" sau "închisă"), denumiri prezente în hărțile venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin.
Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n. odată cu extinderea Imperiului turcesc.