Cum se scrie corect "apropii" sau "apropi"? Si cum se formeaza acest cuvant (adica de ce punem sau nu 2 de i)?

Din cate stiu, cuvintele capata sau nu doi i cand se formeaza din cuvinte de baza, ca de exemplu : A scrii(e) - tu scrii(i)
a speria: speri +i > sperii (eu, tu)
a veni: eu vin > tu vi(n)i > tu vii
a deveni: eu devin > tu devi(n)i > tu devii
a reveni: eu revin > tu revi(n)i > tu revii
a ţine: eu ţin > tu ţi(n)i > tu ţii
a deţine: eu deţin > tu deţi(n)i > tu deţii
a obţine: eu obţin > tu obţi(n)i > tu obţii
a reţine: eu reţin > tu reţi(n)i > tu reţii
a menţine: eu menţin > tu menţi(n)i > tu menţii

Nu are cum sa nu implice vreun procedeu de formare. Cred ca vine de la "a apropia", dar nu stiu sigur.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Când se scrie cu doi de "i" – Verbe

1. Verbe de conjugarea I (care la infinitiv se termină în "a") – ex: a lucra, a lua, a cânta
- nu formează doi de "i"

2. Verbe de conjugarea a II-a (care la infinitiv se termină în "ea") – ex: a vedea, a avea, a plăcea
- nu formează doi de "i"

3. Verbe de conjugarea a III-a (verbe care la infinitiv se termină în "e") – exemplu: a pune, a zice, a scrie, a ţine
a) dacă radicalul se termină în "i" (scrii, ţi) formează doi de "i":
- la modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular (tu scrii, tu ţii)
- la modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numărul singular (tu o să scrii, tu o să ţii)
- la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular (tu să scrii, tu să ţii)
a) dacă radicalul nu se termină în "i" (pun, zic) nu formează doi de "i"

4. Verbe de conjugarea a IV-a (care la infinitiv se termină în "i" sau "î")
a) care la infinitiv se termină în "i" (ex: a şti, a fi, a glumi, a rosti):
- în general formează doi de "i" la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numărul singular (eu glumii, eu rostii). Excepţii de la această regulă fac "a şti" şi "a fi" (mai pot fi şi altele).
- unele verbe formează doi de "i" în cazurile de la 3. a): tu ştii, tu o să ştii, tu să ştii | tu vii, tu o să vii, tu să vii.
- "a fi" formează doi de "i" în cazurile de la 3.a), mai puţin indicativ prezent (tu o să fii, tu să fii), dar şi la impertativ, persoana a doua, numărul singular, forma pozitivă: fii! (la forma negativă are un singur "i": nu fi!)
b) care la infinitiv se termină cu doi de "i" (ex: a (se) sfii, a pustii)
- formează 3 de "i" la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numărul singular (eu (mă) sfiii, eu pustiii)
- formează doi de "i" la modul indicativ, timpul viitor (eu voi pustii, tu vei pustii etc.) şi modul contiţional, timpul prezent (eu aş pustii, tu ai pustii etc.)
c) care la infinitiv se termină în "î" (ex: a urî, a hotărî)
- nu formează doi de "i"

este un procedeu intr-adevar

Răspunde

Raportează

Evaluează