Un exemplu:
Sa fii cuminte! -aici da, cu doi de 'i', daca vrei sa scrii intr-o propoztie verbul ''a fi'' aici cu un singur 'i'
"Sa fii" se scrie cu doi "i". Atunci cand zici ceva de genul: Sa fi mers la mall... atunci scrii cu un singur "i".
In constructia :Fii cuminte![alt exemplu nu am pe moment] corect este *Fii*
*fi*-va fi frumos acolo.
Dupa pronuntie iti poti da seama.
A fi. Fii se foloseste cand ai de exemplu " fii tai" adica copiii.
Sper sa iti fie de folos.:*
Salut iti spun da da-mi si mie o fundita ca n-am nicuna, se scrie fi cu un singur de i, imi dai plis
Infinitivul - întotdeauna cu un singur i: a FI.
Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.
Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu "să…"). Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)
eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+M)
ei/ele să FIE (FI+E)
Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea...)
Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII! Cu doi i.
Imperativul negativ: Nu FI! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.
Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII!, când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI! De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.
Cam asta ar fi, că atâta îmi vine-n minte acum.
_____________________________________________
UPDATE:
Regula 1 şi singura:
Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:
- imperativ afirmativ: Fii cuminte!
- conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.
În rest, e FI, cu un singur i:
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- condiţional prezent: aş fi, ai fi
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
- viitor: voi fi, vei fi
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
Http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/. sigur te lamureste;))
A fi sau a nu fi =>un,, i''
Imperativ afirmativ
(tu) fii!
(voi) fiţi!
Imperativ negativ
(tu) nu fi!
(voi) nu fiti!
Conjunctiv
eu să (nu) fiu
tu să (nu) fii
el să (nu) fie
noi să (nu) fim
voi să (nu) fiți
ei să (nu) fie
Condițional-optativ
eu aș fi
tu ai fi
el ar fi
noi am fi
voi ați fi
ei ar fi
Ca să fii bun, trebuie ca mai întâi să nu mai fi rău.
Vreau să fii fost la fel de atent și fără ajutorul tău.
Ai mai fi atent dacă n-aș fi în sala de clasă?
sper ca te-am ajutat
fundita please
anonim_4396 întreabă:
LaduncaDarian întreabă:
Mihalas_Ion_1996 întreabă:
Curiosul999 întreabă: