Trebuie tinut cont de faptul ca nu toti elevii sint la fel. Fiecare poate fi motivat intr-un anume fel, nu se poate aplica aceeasi metoda la toti. Pe mine una din profe ma facea curios. Ne vorbea despre ceva si ne lasa cind ne erea lumea mai draga. Trebuia sa citesc. Sau mai avea o metoda. M-a intrebat de Otilia (din Enigma Otiliei), daca mi-ar place o prietena ca Otilia. Si a trebuit sa citesc nene cartea sa-i pot raspunde Sint multe modalitati, trebuie sa fii apropiat de elev, sa-i gasesti butoanele pe care trebuie sa apesi
Stil interactiv, dezbateri, piese de teatru scurte pe marginea unui episod dintr-o carte... Ca sa fii un prof bun e necesara dedicarea. Timp si efort (stat noptile, documentat, citit despre metode non-formale de educatie, dezvoltat si adaptat metodele respective etc.). Altfel, le vor citi din obligatie (sau vor lua rezumatele de pe net) si oricum nu raman cu nimic, nu ii ajuta la nimic pe copii. Doar pe prof, ca, nah, a urmat programa. Dar daca in atata lucru sta satisfactia lui personala si profesionala, e trist.
Acest lucru depinde si de metoda didactica a fiecarui profesor, depinde si de modul cum stii sa intri pe sub piele sa zic asa, a elevilor, trebuie sa ai acel vino inco in care elevii sa se increada si sa fie entuziasmati de ceea ce pot invata din lecturile citite.Eu am fost profesoara de biologie si cel mai slab elev din scoala care era corigent la matematica sau fizica, la biologie avea 7 sau 8, deci depinde si de metoda de psihopedagogie care o aplici elevilor.
Eu o felicit pe profesoara fetei mele de la liceu doamna Ohara care prin modul de dialog pe care-l are cu copii la clasa (un gen de discutii libere la fiecare ora) i-a facut pe toti sa puna mana pe carti si sa citesca.
Daca copiii nu vad ca se citeste in familie si nu sunt educati de acasa nu ai nici o sansa.
Cred ca un stil interactiv ar fi foarte eficient. Trebuie cautate metode care sa-i implice pe elevi, nu chestiile alea seci, de genul cititi de la pagina cutare, pana la pagina cutare.
Am avut o profa de romana la liceu, cea mai tare! Un pic ironic- sarcastica, luam literatura la puricat cu ea. Erau cursuri interactive, orice parere despre o opera era discutata, aprobata sau desfiintata (numai cu argumente, clar). Preda din pasiune, dar nu uita ca in banci sunt inca niste pustani de liceu, carora gandul le mai zboara si aiurea. Mereu ne prindea insa, ne facea sa fim atenti. Era mai carcotasa ca noi, adeseori ramaneam masca la cate o replica bine plasata. La ore ne arunca numai cate o pastila despre unele romane, de ex. despre cele interzise pe vremea inchizitiei si nu stiu cum, dar nu ne puteam abtine sa nu le citim. Mare doamna, de dragul ei avem acum cultura generala.
Alex_Anghel_1993 întreabă:
anonim_4396 întreabă: