Daca la scara universala nu exista spatiu si timp, totul se intimpla, sau s-a intimplat deja?

In sfarsit o intrebare inteligenta! Intrebarea ta e profunda si extrem de greu de a-i gasi un raspuns. Ma gandesc ca nu-i exclusa ipoteza de a trai intr-un spatiu multidimensional..si atunci..traim secunda asta sau si pe cele ce-au "trecut" si pe cele ce vor "urma" in acelasi timp? astept cu nerabdare raspunsurile la intrebarea ta

Este intr-o continua intamplare.

Este o intrebare destul de profunda, de complexa, cu un caracter mai mult filozofic...
Exista atat spatiu cat si timp, atat la scara universala cat si globala. Dar din cate cunosc, la nivel universal absolut totul este intr-o miscare continua...
Oamenii au denumit aceste doua elemente spatiu si timp... pentru a ne fi mai usoara perceptia si calculul acestora... totul s-a intamplat si se intampla in continuare... cu alte cuvinte, s-au format galaxii si se formeaza incontinuu altele noi...
Diferenta este ceea ce percepem noi... De exemplu, percepem lumina unei stele; acea stea poate ca moare, sau deja a murit, dar lumina ei inca strabate pana la noi... Pentru a afla cu exactitate, ar trebui sa avem un telescop puternic si atunci vom vedea ce anume se petrece la scara universala si ceea ce percepem noi de aici... abia atunci vom putea raspunde cu exactitate, aducand argumente, la intrebarea pusa de tine....
Pana atunci insa, fiecare are dreptul sa spuna ce crede, sa citeze mari filozofi sau poeti, sau sa aduca argumente stiintifice, toate variantele fiind bune chiar daca pot diferi foarte mult intre ele...

Timpul si spatiul exista doar in mintea noastra, tot ce ramane este constiinta care este eterna conecata la o hiperconstiina.

"Cîmpul gravitaţional, atât de bine descris dar nu şi explicat (cel puţin formal) de Einstein în Teoria relativităţii generalizată are o natură la care "eu"-l nostru n-are acces!
"Spaţiul", dar mai ales "timpul", nu există în Universul material. O structură materială fie nu se transformă deloc dacă este rigidă (din cauza legăturilor), fie se modifică (devenind altceva) în urma interacţiunii cu altă structură. Nici într-un caz, nici în celălalt, nu poate percepe timpul (adică să se transforme, să materializeze contactul cu o altă structură, dar să rămână, în acelaşi timp, neschimbată, "martoră" exterioară a acestui contact). "Timpul " nu poate fi perceput decât de un organism. Aşa că nu poţi explica un fenomen exterior organismului (în speţă gravitaţia) pe baza unor concepte valabile exclusiv în organism. Dacă reuşeşti totuşi rezultă că acel fenomen are aceeaşi natură ca şi organismul: NEMATERIALĂ. Modelul formal complet al unui fenomen aşa cum este gravitaţia trebuie să conţină parametrii comuni ambelor zone de univers : cea interioară şi cea exterioară organismului. Şi voi arăta că aceştia au o natură exclusiv geometrică (informaţională).
Dar neştiind ce este un organism, Einstein nu putea cunoaşte acei parametri. Aşa că a lucrat cu ce a avut la îndemână (spaţiul, timpul etc., parametrii care nu ţin de Universul material). În aceste condiţii nu putea da gravitaţiei ceea ce aceasta nu are : materialitatea.
Aceasta ar fi explicaţia faptului că organismul (cu echivalentul său abstract "observatorul") nu face parte din Universul material. El este creat de un câmp nematerial, câmpul gravitaţional aflat într-o configuraţie specială, dinamică în timp şi spaţiu, generată de mişcarea Pământului sub influenţa gravitaţională a miliarde şi miliarde de surse (obiecte cosmice).
Această configuraţie (de natură strict geometrică) dinamică, specială dă forma fixă, matricea, după care se interrelează fenomenele dinamice în interiorul structurii de lanţ ordonat închis (celula vie)."
Acest citat face parte dintr-o teorie numita "teoria gravitationala a vietii" (vezi google, site-ul Libertatea online, arhiva, data 25. 10. 2001 sau cuvinte cheie: Pascu Gabriel, fizician, cancer). Tf. +40733846532