Cum as putea eu oare contesta inteligenta puternicului meu catel roscat, pre numele sau Ursica, nume pe care si-l recunoaste fara gres din primele zile de viata, cand a fost"botezat", inteligenta care il face sa stea relaxat cand se deschide portita si vede ca musafirul e primit cu bratele deschise de stapan si sa se agite, alert si prudent daca vreun strain deschide aceeasi portita
? Si cum altfel as numi faptul ca intelege cand stapanul e dispus sa se joace si atunci asteapta nerabdator un semn, si cand acelasi stapan e trist si fara chef de joaca sta linistit, ba chiar isi pune o laba linistitoare pe genunchiul lui? Voi cum ati numi acest comportament? N-am avut prilejul sa cunosc indeaproape delfinii de a caror inteligenta nu se indoiesc nici cei mai sceptici savanti, dar catelul meu si iubirea neconditionata pe care mi-o poarta ma fac sa socot doar o falosenie gaunoasa credinta omului ca ar fi unicul detinator al inteligentei.Recomand scepticilor o frumoasa povestire sf numita"Cainele lui Einstein"; nu mai stiu autorul dar, pe langa umor, deschide si o usa tainica spre universul unei minti ne-umane, dar incomplet cunoscuta."Nu stiu altii" ce cred insa mie imi pare ca multe lucruri nu stim despre lumea ce ne inconjoara si nici despre fenomenul numit inteligenta...Chiar zilele trecute auzeam ca nu-stiu-ce virus "s-adaptat"si nu mai reactioneaza la nu-stiu-care medicament.Si,pana la urma:ce e inteligenta? Si nu vorbesc despre constiinta de sine, fiindca ea pare a fi data doar omului...
Decebalul întreabă: