Dati-mi o idee de intamplare hazlie.

Intamplarile care ti-au adus in suflet veselie le pastrez in minte timp indelungat.
De cate ori ne pregatim bagajul pentru a pleca in concediu, imi vine in minte intamplarea cu valiza. Aveam patru ani, si plecam cu parintii in concediu.Lucrurile pe care le luam cu noi erau asezate frumos pe fotoliu.Langa ele era valiza.Topaiam vesel in jurul mamei.Aceasta a iesit din camera, iar eu am intrat in valiza si am tras capacul.Valiza s-a inchis automat. Taceam malc nestiind ca eram in pericol.Cand a revenit, mama a inceput sa strige si sa ma caute.Eu nimic.A vrut sa ma caute sub haine si a impins valiza.Atunci a realizat ce era grea, si deci eram acolo.
-Sa trimitem valiza valiza prin posta! a spus ea.
Auzind asta am stigat si mama a deschis-o.Am ras ca puteam sa fiu trimis prin posta, dar mama m-a si certat, spunandu-mi sa nu mai fac asta.
Amintirea acelei intamplari imi provoaca rasul.

Acum 5 ani, de 1 aprilie, ploua rau de tot in orasul unde locuieste fratele meu mai mare.Iar in 3 aprilie e aniversarea lui, si-l vizitam, ducandu-ma cu o zi inainte.Cand am vazut la stiri prapadul de ploaie,intamplator fiind chiar imagini din cartierul unde locuieste, i-am dat telefon si i-am spus ca sunt in gara, dar nu pot pleca din cauza ploii.S-a dus cu masina la gara, iar eu, de la 3oo de km.il,,dirijam,, prin telefon, plimbandu-l prin jurul garii.Cand s-a,, prins,, mi-a soptit cateva,, promisiuni,, care m-au determinat sa-i trimit cadoul prin posta.De atunci pe 1 aprilie nu-mi mai raspunde la telefon.

Am copiat textul d epe alt site, dar este intamplare reala.


"Parintii, bunica, impreuna cu 2 frati de-ai mei erau plecati pe camp(era vara) eu cu fratele meu care este cu un an mai mare ca mine am ramas acasa hmmm. eu cu el ma aseman foarte mult pentru ca noi suntem singurii blonzi ai familiei(bunicul din partea mamei la randul lui a fost si el blond) ne-am gandit sa facem o reforma ne-am revoltat nu mai vroiam sa fim blonzi vroiam sa aratam si noi ca 'oamenii normali' din jurul nostru vroiam sa aratam si noi ca toti ceilalti ce sa facem? cum sa putem sa le facem o surpriza ca atunci cand ei se vor intoarce din camp de la sapa, sa ne vada transformati, sa ne vada schimbati(bruneti) hmmm era o provocare care nu ne-a dat deloc pace fratele meu il observase pe tatal meu ca inainte sa plece la biserica duminica o folosit o crema neagra pentru a isi curata pantofii asta credeam ca era solutia problemei noastre am cautat, deci acea crema neagra de pantofi in cele din urma am gasit-o am apucat sa luam din ea si sa ne 'coloram parul', dar cand noi eram in plina desfasurare a acestei actiuni vedem pe geam ca bunica se intoarce de la camp(venind dupa apa) imediat ne-am alarmat, am intrat in panica nu stiam ce sa facem cum sa ne ascundem repede am alergat la galeata cu apa sa ne spalam bunica ne-a prins chiar in timpul in care noi ne spalam pe cap in galeata care era cu apa de baut toti ceilalti care au venit din camp vroiau sa bea apa, dar apa era colorata era cu coloranti in ea. nu mai era buna de baut... pentru ca dupa fapta vine si rasplata ca si rasplata a faptei noastre am fost pedepsiti si am stat toata ziua inchisi in casa, pe cand ceilalti se jucau pe afara, se catarau prin copaci. cu alte cuvinte, se distrau...

eee acum cand stau si imi aduc aminte, rad dar atunci era o ispravnicie pe care am facut-o si nu stiam de ce sunt pedepsit"

Eram in excursie. Ne simteam foarte bine. Am fost cu vaporasul. Ne -am distrat de minune. Era un peisaj superb. La intoarcere, am vizitat gradina zoologica. Am vazut multe animale. Dar mie mi-a placut cel mai mult de cerb. Apoi noi am mers in parc sa ne faca doamna o poza. Din greseala, Stefan s-a asezat pe un musuroi de furnici. Cred ca s-a speriat. Toti am ras. El striga:
– Ajutor! Ma mananca furnicile!

Este o compunere facuta de mine... sper sa-ti placa
Scuze pentru eventualele greseli de scriere.
Intamplarile care iti aduc in suflet bucurie le pastrezi in sufletul meu timp indelungat
Cand eram mica am avut un pisoi pe nume Tanu.Era cel mai bun animal din lume, era loial, prietenos si foarte alintat.Il iubem foarte mult.
Intr-o zi pe cand parintii mei erau plecati la cumparaturi, Tanu s-a hotarat sa se duca singur sa se serveasca cu lapte.In acest timp eu ma uitam la televizor si nu mi-am dat seama ca a disparut.El a facut un salt maret direct pe masa si a varsat tot laptele care era bol.mama si tata mi-au lasat niste lapte pentru al hrani, dar nu credeam ca Tanu stie unde este, primul gand care mi-a venit in minte a fost ca tanu a spart ceva, insa cee ce facuse era mai grav.Imediat m-am dus la el, l-am luat suparata si l-am inchis in dulap.Credeam ca e cea mai buna solutie.El a ramas acolo vara sa spuna o vorba, probabil ii parea rau de cee ce facuse.
Am curatat totul dupa el, inainte sa vina parintii mei.Ei nu au banuit nimic. aveam de gand sa-l las pe Tanu acolo multa vreme, insa mama si-a dat seama ca lipseste si m-a intrebat unde este.Prima data nu am vrut sa-i spun, dar m-am simtit vinovata si am povestit totul.Mama a spus ca nu e bine cee ce a facut Tanu, dar nu e bine nici sa il inchid in dulap.Ea s-a dus si l-a scos din dulap si m-a rugat sa-mi cer scuze. Tanu a venit in bratele mele si m-a lins pe fata, acesta a insemnat ca scuzele au fost acceptate.
De atunci am devenit si ma buni prieteni.De fiecare data cand ne aucem aminte de acesta intamplare radem cu pofta.