Ordonare:
Cronologică
Cercare - experienţă (exemplu: "Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te" - Paraclisul Sf. Siluan Athonitul)
chinovie - mănăstire (cu viaţă de obşte, de obicei); exemple: "Chinovia Cernicăi" (nume loc); "chinovia Avei Serida, aproape de Gaza" (nume stareţ)
a (se) clăti - a (se) clătina (din sl. klatiti "a scutura") : "Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti." (Psalmi 92, 2)
cocon - copil sau tânăr de neam bun (de exemplu, pentru cei trei tineri din cuptorul de foc - cf. 17 decembrie)
D
diortosire - corectarea și adaptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfinţilor Părinţi. Literal, a diortosi înseamnă "a îndrepta".
dreptar: îndrumător, linie de conduită sau model de urmat. Termenul este folosit (de puţine ori) în Noul Testament. În Epistola către Romani (2, 20) Apostolul Pavel spune că "Legea este dreptarul cunoştinţei şi al adevărului", iar în II Timotei 1, 13: "Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi iubirea care e în Hristos". Se vorbeşte şi de "dreptarul credinţei" (Epistola către Galateni 6, 16), care este Crezul (kerigma) apostolic. Cei ce trăiesc "viaţa în Hristos" sunt "făptură nouă", iar "câţi vor urma dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor". Şi iarăşi, de "dreptarul învăţăturii, căreia aţi fost încredinţaţi" (Romani 6, 17), dreptar al învăţăturii, adică modelul de urmat dreapta învăţătură.
F
faţă - chip, persoană, ipostas (cel trei "feţe" ale Sfintei Treimi)
felon - veşmânt liturgic al preotului: v. Felon
G
gonaciu - prigonitor, asupritor, cel care persecută
H
hvalite - (sl.) laude (în imnografia slujbelor ortodoxe)
Î
învârtoşat - împietrit, încăpăţânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din "vârtos" - a se vedea la litera "V", "vârtute"); exemple: "s-a învârtoşat inima lui Faraon" (Ieşire, 7); "s-a învârtoşat inima poporului acestuia" (Luca 8)
L
lin (pl. linuri) - teasc pentru stors [strugurii, de obicei]
M
mâneca, a (vb.) - a pleca de cu bună dimineaţă spre o ţintă anume, (fig.) a se grăbi spre, (fig.) a alerga spre o ţintă anume; exemplu: "Să mânecăm cu mânecare adâncă" – se cântă la Paşti
mânecare - dimineaţă, dis-de-dimineaţă, în zorii zilei, cu noaptea în cap, când mijeşte ziua
mironosiţă - din slavonă, o femeie purtătoare de mir
mişel - lipsit, de condiţie modestă, sărac, nevoiaş [din latinescul misellus]
Moisei - precum numele localităţii "Moisei" din Maramureş, este numele proorocului Moise în slavoneşte
mozavirie - calomniere, ponegrire, bârfă, bârfeală, bârfire ; exemplu: "Nu mă da pe mine mozaviriei şarpelui"
muncă (pl. munci) - chin [chinuri muceniceşti, de obicei; sau, uneori, ascetice, în sensul de osteneală: "s-a supus pe sine la munci" etc.]
N
năimi, a (vb.) - a angaja, a tocmi pentru o muncă plătită [din slavonescul naimu]
nemernic - străin, venetic, pribeag, pripăşit; exemplu: "Nemernic sunt eu pe pământ." [din slavonescul namĕrĩnŭ - "care vine"]
O
obraz - chip, faţă, dar uneori chiar "personă" (din sl. obrazŭ)
ostrov - insulă (sau, mai rar, peninsulă, cum ar fi Muntele Athos) [din slavonescul ostrovŭ]
P
panihidă - slujba parastasului sau cartea de slujbă ce cuprinde slujba înmormântării şi alte slujbe de pomenire a morţilor. v. Panihidă
patrafir - veşmânt purtat de preoţi la toate slujbele bisericeşti. V. Epitrahil.
peasnă - din slavonescul pesna, "cântare" sau "odă" - un fel de cântare bisericească formată din şase-nouă tropare, având ca model de intonare primul tropar din şir, irmosul.
podoabă - asemănare ("aspect corespunzător", "înfăţişare cum se cuvine"). Slavonescul podobije este traducerea termenului grecesc ομοιωσις (şi a latinescului similitudo, Imago Dei), folosit în Cartea Facerii în expresia care spune că omul a fost creat după "chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu.
podobie - cântare liturgică specifică imnografiei ortodoxe - v. Podobie
predanie - tradiţie, datină.
praznic - sărbătoare bisericească. V. praznic.
privelişte - arenă (arena de circ unde au murit mucenicii, de exemplu)
prochimen - vers liturgic sau pasaj scriptural cântat sau citit înainte de citirea Apostolului. Poate servi ca introducere la tema citirii din zilele de sărbătoare. V. prochimen.
prost (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără ştiinţă de carte (în funcţie de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. "cel Simplu", ucenicul Sf. Antonie cel Mare, v. Patericul egiptean; "Fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii" - Matei 10, 16, în Noul Testament de la 1818)
R
rost - gură; exemplu: "cu rostul tău de aur grăind..." (despre sfântul Ioan Gură de Aur)
rărunchi - rinichi (lit.), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: "a-şi încinge rărunchii" (a fi pregătit şi hotărât pentru ceva), "a striga din rărunchi" (a striga din toată fiinţa) - "rărunchii" în antropologia veche fiind consideraţi ca sediu interior al vitalităţii şi sensibilităţii.
S
sărman - orfan, de unde: sărac, amărît. Forme variabile învechite/arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
slavoslovie - laudă lui Dumnezeu, doxologie [din slavonescul slavoslovije]
soartă - "moştenire", "stare" (dar şi "sfârşit") : "Şi ne dă nouă parte şi soartă cu toţi cei ce se tem de Tine întru adevăr şi păzesc poruncile Tale" (rugăciune la Utrenie). [din latinescul sors, -tis]
sobor - sinod, dar şi "soborul mănăstirii" (adunarea vieţuitorilor dintr-o mănăstire), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul sŭborŭ]
stih - vers, verset (din Sfânta Scriptură, cel mai adesea)
stihar - veşmânt liturgic al clerului - v. Stihar
stihiră - tropar, cântare liturgică/imnografică - v. stihiră
svetlina - literal în slavonă (rusă, bulgară etc.) înseamnă "lumină", în imnografia ortodoxă este o stihiră particulară, care se numeşte şi luminândă
T
tâmpi, a se (vb.) - a se toci, a se ştirbi (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos)
Ţ
Ţarigrad - Istanbul (var. Istambul), Constantinopol
V
vârtute - tărie, putere (scris uneori din greşeală "virtute": "Domnul este vârtutea mea", iar nu "Domnul este virtutea mea"); "vârtute" sau "vârtos" (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniţi din latinescul virtus = putere (care şi el la rândul lui derivă din latinescul vir-i = bărbat, ca în neologismul "viril")
vetreală - velă, pânza corabiei, sau chiar corabia însăşi
viers - glas, glăsuire, voce, timbru al vocii, melodie, cântec [Variabil popular: ghiers - din latinescul versus]
voievod - "mai-mare", conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară
Răspunde
B
bold - ac, vârf ascuţit (de lance, de exemplu) ; provine din: sl. bodli "spin" ; bg. bodilo "ac, vîrf ascuţit" (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos - Prohodul Domnului)
C
cercare - experienţă (exemplu: "Prin cercare dumnezeieştile taine învăţându-te" - Paraclisul Sf. Siluan Athonitul)
chinovie - mănăstire (cu viaţă de obşte, de obicei); exemple: "Chinovia Cernicăi" (nume loc); "chinovia Avei Serida, aproape de Gaza" (nume stareţ)
a (se) clăti - a (se) clătina (din sl. klatiti "a scutura") : "Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti." (Psalmi 92, 2)
cocon - copil sau tânăr de neam bun (de exemplu, pentru cei trei tineri din cuptorul de foc - cf. 17 decembrie)
D
diortosire - corectarea și adaptarea unei traduceri preexistente a textului Sfintei Scripturi sau ale scrierilor Sfinţilor Părinţi. Literal, a diortosi înseamnă "a îndrepta".
dreptar: îndrumător, linie de conduită sau model de urmat. Termenul este folosit (de puţine ori) în Noul Testament. În Epistola către Romani (2, 20) Apostolul Pavel spune că "Legea este dreptarul cunoştinţei şi al adevărului", iar în II Timotei 1, 13: "Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi iubirea care e în Hristos". Se vorbeşte şi de "dreptarul credinţei" (Epistola către Galateni 6, 16), care este Crezul (kerigma) apostolic. Cei ce trăiesc "viaţa în Hristos" sunt "făptură nouă", iar "câţi vor urma dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor". Şi iarăşi, de "dreptarul învăţăturii, căreia aţi fost încredinţaţi" (Romani 6, 17), dreptar al învăţăturii, adică modelul de urmat dreapta învăţătură.
F
faţă - chip, persoană, ipostas (cel trei "feţe" ale Sfintei Treimi)
felon - veşmânt liturgic al preotului: v. Felon
G
gonaciu - prigonitor, asupritor, cel care persecută
H
hvalite - (sl.) laude (în imnografia slujbelor ortodoxe)
Î
învârtoşat - împietrit, încăpăţânat, încrezător în puterea sa proprie (derivă din "vârtos" - a se vedea la litera "V", "vârtute"); exemple: "s-a învârtoşat inima lui Faraon" (Ieşire, 7); "s-a învârtoşat inima poporului acestuia" (Luca 8)
L
lin (pl. linuri) - teasc pentru stors [strugurii, de obicei]
M
mâneca, a (vb.) - a pleca de cu bună dimineaţă spre o ţintă anume, (fig.) a se grăbi spre, (fig.) a alerga spre o ţintă anume; exemplu: "Să mânecăm cu mânecare adâncă" – se cântă la Paşti
mânecare - dimineaţă, dis-de-dimineaţă, în zorii zilei, cu noaptea în cap, când mijeşte ziua
mironosiţă - din slavonă, o femeie purtătoare de mir
mişel - lipsit, de condiţie modestă, sărac, nevoiaş [din latinescul misellus]
Moisei - precum numele localităţii "Moisei" din Maramureş, este numele proorocului Moise în slavoneşte
mozavirie - calomniere, ponegrire, bârfă, bârfeală, bârfire ; exemplu: "Nu mă da pe mine mozaviriei şarpelui"
muncă (pl. munci) - chin [chinuri muceniceşti, de obicei; sau, uneori, ascetice, în sensul de osteneală: "s-a supus pe sine la munci" etc.]
N
năimi, a (vb.) - a angaja, a tocmi pentru o muncă plătită [din slavonescul naimu]
nemernic - străin, venetic, pribeag, pripăşit; exemplu: "Nemernic sunt eu pe pământ." [din slavonescul namĕrĩnŭ - "care vine"]
O
obraz - chip, faţă, dar uneori chiar "personă" (din sl. obrazŭ)
ostrov - insulă (sau, mai rar, peninsulă, cum ar fi Muntele Athos) [din slavonescul ostrovŭ]
P
panihidă - slujba parastasului sau cartea de slujbă ce cuprinde slujba înmormântării şi alte slujbe de pomenire a morţilor. v. Panihidă
patrafir - veşmânt purtat de preoţi la toate slujbele bisericeşti. V. Epitrahil.
peasnă - din slavonescul pesna, "cântare" sau "odă" - un fel de cântare bisericească formată din şase-nouă tropare, având ca model de intonare primul tropar din şir, irmosul.
podoabă - asemănare ("aspect corespunzător", "înfăţişare cum se cuvine"). Slavonescul podobije este traducerea termenului grecesc ομοιωσις (şi a latinescului similitudo, Imago Dei), folosit în Cartea Facerii în expresia care spune că omul a fost creat după "chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu.
podobie - cântare liturgică specifică imnografiei ortodoxe - v. Podobie
predanie - tradiţie, datină.
praznic - sărbătoare bisericească. V. praznic.
privelişte - arenă (arena de circ unde au murit mucenicii, de exemplu)
prochimen - vers liturgic sau pasaj scriptural cântat sau citit înainte de citirea Apostolului. Poate servi ca introducere la tema citirii din zilele de sărbătoare. V. prochimen.
prost (sl. prostŭ) - simplu; nevinovat; curat; blând; fără de răutate; fără ştiinţă de carte (în funcţie de context ; de exemplu: avva Pavel cel Prost - i.e. "cel Simplu", ucenicul Sf. Antonie cel Mare, v. Patericul egiptean; "Fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii" - Matei 10, 16, în Noul Testament de la 1818)
R
rost - gură; exemplu: "cu rostul tău de aur grăind..." (despre sfântul Ioan Gură de Aur)
rărunchi - rinichi (lit.), dar în limbajul Bibliei e folosit în sens figurativ: "a-şi încinge rărunchii" (a fi pregătit şi hotărât pentru ceva), "a striga din rărunchi" (a striga din toată fiinţa) - "rărunchii" în antropologia veche fiind consideraţi ca sediu interior al vitalităţii şi sensibilităţii.
S
sărman - orfan, de unde: sărac, amărît. Forme variabile învechite/arhaice: săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. - Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s.f. (înv., sărăcie). - Cf. siromah.) - cf. DER
slavoslovie - laudă lui Dumnezeu, doxologie [din slavonescul slavoslovije]
soartă - "moştenire", "stare" (dar şi "sfârşit") : "Şi ne dă nouă parte şi soartă cu toţi cei ce se tem de Tine întru adevăr şi păzesc poruncile Tale" (rugăciune la Utrenie). [din latinescul sors, -tis]
sobor - sinod, dar şi "soborul mănăstirii" (adunarea vieţuitorilor dintr-o mănăstire), sau (mai vechi) orice fel de adunare. [din slavonescul sŭborŭ]
stih - vers, verset (din Sfânta Scriptură, cel mai adesea)
stihar - veşmânt liturgic al clerului - v. Stihar
stihiră - tropar, cântare liturgică/imnografică - v. stihiră
svetlina - literal în slavonă (rusă, bulgară etc.) înseamnă "lumină", în imnografia ortodoxă este o stihiră particulară, care se numeşte şi luminândă
T
tâmpi, a se (vb.) - a se toci, a se ştirbi (exemplu: "Boldul morţii s-a tâmpit văzându-Te pe Tine, Mântuitorule" - în cântările punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos)
Ţ
Ţarigrad - Istanbul (var. Istambul), Constantinopol
V
vârtute - tărie, putere (scris uneori din greşeală "virtute": "Domnul este vârtutea mea", iar nu "Domnul este virtutea mea"); "vârtute" sau "vârtos" (tare, puternic) sunt vechi termeni de origină latină în limba română, proveniţi din latinescul virtus = putere (care şi el la rândul lui derivă din latinescul vir-i = bărbat, ca în neologismul "viril")
vetreală - velă, pânza corabiei, sau chiar corabia însăşi
viers - glas, glăsuire, voce, timbru al vocii, melodie, cântec [Variabil popular: ghiers - din latinescul versus]
voievod - "mai-mare", conducător, în forma generală; uneori traduceri mai specifice pot să apară
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
