DAU FUNDA! Help!~~~
MA Ajutati sa traduc asta? Va rog!

Background on Crisis
Presumably, crises have always occurred, yet the movement to help individuals
in crisis did not begin until 1906, when a suicide prevention center called
the National Save a Life League was established in New York City. Several
years later, the catalyst for contemporary conceptualization of crisis work
occurred when Lindemann (1944) and his colleagues from the Massachusetts
General Hospital introduced the concepts of crisis reactions and intervention
in the aftermath of the Coconut Grove fire. This fire occurred in a nightclub
in Boston in 1943. The concepts are based on the acute and delayed reactions
of the fire’s survivors and the family members of its victims
Expanding on Lindemann’s work, Caplan (1961) describes the four
stages of a crisis reaction as follows:
1. An initial rise in tension occurs in response to an event.
2. Increased tension disrupts daily living.
3. Unresolved tension results in depression.
4. Failure to resolve the crisis may result in a psychological breakdown.
In the past 10 years, crisis intervention surged as a specialized field. The
focus on this field began with the rise in school and community violence as
well as the higher frequency of natural and national disasters. The trademark
of a crisis is its unpredictability: The crisis itself is unpredictable, and its ability
to affect people is unpredictable as well. Crises happen suddenly, unexpectedly,
often to arbitrarily chosen victims. A full understanding of the
cultural context in which the crisis occurred will help the responder comprehend
how the affected community perceives it. This understanding will influence
and inform the design of an appropriate intervention.
Currently, more people are aware that attending to crisis reactions immediately
potentially prevents them from developing into serious psychological
problems. When crises occur, this awareness motivates administrators to invite
crisis responders to the workplace on a more regular basis (Thompson, Smith,
& Bybee, 2005). Through the support of Employee Assistance Programs,
employers appropriately support employee mental health needs; thus, crisis
intervention can prevent the development of serious mental disorders.

Tottusi daca vrei deja tradus uite aici :

Context privind criza
Probabil, crize au avut loc întotdeauna, dar mi? carea pentru a ajuta persoanele fizice
în situa? ii de criză nu a început până în 1906, atunci când un centru de prevenire a sinuciderii numit
Na? ională a salva o via? ă Liga a fost înfiin? ată în New York City. Câteva
ani mai târziu, catalizator pentru conceptualizarea contemporană a muncii crizei
a avut loc atunci când Lindemann (1944) si colegii sai de la Massachusetts
Spitalul General a introdus conceptele de reac? ii de criză? i de interven? ie
în urma incendiului Coconut Grove. Acest foc a avut loc în un club de noapte
în Boston în 1943. Conceptele sunt bazate pe reac? ii acute? i întârziate
de supravie? uitori de incendiu? i membrii de familie ai victimelor sale
Extinderea pe munca lui Lindemann, Caplan (1961) descrie cele patru
etape ale unei crize de reac? ie, după cum urmează:
1. O cre? tere ini? ială a tensiunii apare ca răspuns la un eveniment.
2. Tensiunea a crescut perturba via? ă de zi cu zi.
3. Rezultatele nerezolvate tensiune în depresie.
4. Imposibilitatea de a rezolva criza poate duce la o defalcare psihologic.
În ultimii 10 ani, interven? ie de criză au crescut ca un domeniu de specialitate.
se concentreze pe acest domeniu a început cu cre? terea violen? ei? colare? i comunitate ca
precum? i frecven? a mai mare a dezastrelor naturale? i na? ionale. Marcă
a unei crize este de imprevizibilitatea sa: Criza în sine este imprevizibilă, iar capacitatea sa de
pentru a afecta oamenii este imprevizibil la fel de bine. Crizele apar brusc, pe nea? teptate,
de multe ori pentru a alege arbitrar victimelor. O în? elegere deplină a
contextul cultural în care a avut loc criza va ajuta răspuns în? eleagă
modul în care comunitatea percepe afectate. Această în? elegere va influen? a
? i să informeze proiectarea unei interven? ii adecvate.
În prezent, mai multe persoane sunt con? tien? i de faptul că participarea la reac? ii de criză imediat
poten? ia-l le împiedică dezvoltarea psihologică în serios
probleme. Atunci când apar crize, această con? tientizare motivează administratorilor de a invita
raspuns de criză la locul de muncă pe un mod mai regulat (Thompson, Smith,
& Bybee, 2005). Prin sprijinirea programelor de asisten? ă a angaja? ilor,
angajatorii sprijine în mod adecvat nevoilor angaja? ilor de sănătate mintală; astfel, criza
Interven? ia poate preveni dezvoltarea unor tulburări mintale grave.