Părerea mea este că problema este a celor care nu accepta aceste bariere, în sensul că dacă de exemplu părinţii nu acceptă ca tu să ai un iubit pentru faptul ca este rrom, înseamnă că nu sunt destul de maturi să accepte că deja nu mai eşti un copil şi că deciziile le iei tu singură. Problema cu religia este la fel, pentru că bănuiesc că atunci când iubeşti, eşti dispus să faci sacrificiul de a ţi-o schimba. Totul depinde, dacă există sau nu iubire. Iar chestia cu "părinţii ştiu ce e mai bine pentru tine" nu cred că funcţionează, ai mei de exemplu m-au lăsat tot timpu să mă lovesc singură de probleme şi astfel sa învăţ ceva din ele. Bineînteles, nu la modul exgerat.
Pentru iubire chiar daca ai renunta la tot poate mai tarziu ii va parea rau acelei persoane care a renuntat pentru ca si parintii inca mai fac parte din viata noastra si ei merita o bucata de iubire din partea noastra asa ca la tot nu se renunta cand iubesti.
Eu zic ca e posibil orice daca iubesti (religia, limba, sau chiar culoarea NU conteaza) dar daca iubesti cu Adevarat NU renunti la persoanele dragi ci incerci sa faci compromisuri! Eu zic ca conteaza si iubirea dar si persoanele dragi nu merita sa pierzi nici una dintre ei!
Salut. sincer sunt multi factori care determina acordul sau dezacordul in legatura cu "iubirea adevarata".
OFF-> desi cred ca cel mai bun lucru e sa stai si sa analizezi lucrurile din toate pozitiile posibile si apoi sa determini daca chiar se merita sa risiti sau nu. sunt de parere ca "iubirea adevarata" este o perfectiune la care fiecare viseaza in felul sau, desi unii realizam ca este imposibila.
ON-> cred ca da se poate trece peste "orice", traim intr.o societate libera sau cel putin avem impresia.
ma rog nu sunt un expert si cred ca tu esti persoana cea mai capabila sa decizi. multa bafta
Daca iubesti cu adevarat renunti la orice daca nu renunti inseamna ca nu iubesti.
Buna. Opinia mea este ca totul depinde de anumiti factori. Factori gen varsta, conceptiile parintilor referitor la religie, la nationalitate etc. Un factor care are o influenta este de asemenea si maturitatea de care dai dovada. Este logic ca la 15 ani sa sustii ca poti renunta la persoanele dragi pentur o iubire, insa e posibil sa inclini spre parinti deoarece ei te intretin. Mediul in care ai crescut, de altfel este un factor care lasa amprente. La 25 de ani as putea spune ca renunt la cei dragi ca sa pot porni o relatie cu o persoana care nu este tocmai potrivita din punctul de vedere al parintilor. Conteaza ce vreau eu, deoarece imi doresc o familie lucruri care de la o varsta nu mai poti sa le dai deoparte. Exista foarte multe posibilitati sa impaci si capra si varza. compromisurile facute atat de tine cat si de ai tai precum si de iubitul tau. Daca as avea undeva in jur de 18 ani sa zicem, nu as renunta la orice pentru o asa-zisa iubire. Se poate ajunge la un consens fara prea mult dramatism. Si sa stii ca daca nu renunti inseamna ca nu iubesti; este neadevarat. Iubirea nu se manifesta doar la rangul de a renunta la ceva. O persoana care te iubeste niciodata nu te va forta sa renunti la ceva ce ti-e drag tie. Daca te iubeste va fi alaturi de tine si la bine si la rau. Asta este parerea mea. Mult succes!
Cred ca daca ai o varsta potrivita nu trebuie niciodata sa ti pese de parerea parintilor,daca tu iubesti cu adevarat un baiat, nu renunta la el pentru nimic in lume, binenteles daca ai incredere in el ca te iubeste la fel de mult.Parintilor li se pare ca ei stiu mereu ce e mai bine, dar nu e asa, pentru ca ei nu au de unde sa stie ce simti tu sau cum e baiatul ala chiar daca are el alta religie.Si cred ca da, daca iubesti cu adevarat renunti la persoanele dragi pentru ca pana la urma te casatoresti nu ramai o viata cu mama si cu tata si la parintii daca sunt suparati cu timpul le trece ca nu au incotro :-)
anonim_4396 întreabă:
Florisa întreabă: