De ce insusirea limbii latine a fost esentiala in procesul de romanizare?
Am nevoie urgen:-s
Dau funda

TRASATURILE CIVILIZATIEI ROMANE IN DACIA

Etnogeneza romanilor reprezinta un aspect fundamental al istoriei nationale si europene, proces complex, studiat din perspectiva cronologica (106- sec.VIII), geografica(la N si la S de Dunare, in aria romanitatii orientale) si a componentelor principale (romanizarea si asimilarea elementelor migratoare, in special cele slave).

A.Romanizarea reprezinta un proces complex si de durata, prin care civilizatia romana, superioara, patrunde si se impune in toate compartimentele vietii unei provincii.

Etape: a. Perioada primelor contacte, anterioare cuceririi, din sec II-I i.Hr., cand patrund produse romane, monede si scrierea latina.

b. Romanizarea oficiala, incepe mai devre 757l1121h me pentru teritoriul de la Dunarea de jos (46) si in 106 pentru teritoriul Daciei si dureaza pana la retragerea aureliana (271-274).

c. Continuarea procesului de romanizare dupa retragerea aureliana cu romanizarea dacilor liberi, uniformizarea civilizatiei si consolidarea crestinismului.

Conditii:

- o populatie numeroasa ca subiect al procesului de romanizare;

- un anume stadiu de civilizatie, anterior contactelor cu romanii;

- ocuparea teritoriului pe durata a min. 2-3 generatii;

- convietuirea efectiva a autohtonilor cu noii veniti, in conditii pasnice ( participarea la viata economica, politica, militara, religioasa, culturala a imperiului).

Factori: * Potentiali, precum viata romana in sine, urbanizarea, activitatea economica;

* Necesari, precum armata, administratia, veteranii, colonistii, religia, dreptul, cultura scolara;

Organizarea politico-administrativa:

#106- Traian organizeaza Dacia Augusta Provincia;

#117- Hadrian -paraseste S Moldovei cu exceptia capului de pod de la Barbosi si Muntenia

-creaza Dacia Superior, cuprinzand Banatul si Transilvania fara SE;

-creaza Dacia Inferior, cuprinzand Oltenia, SE Transilvaniei, V Munteniei.

#120-123- Hadrian separa N Daciei superior, constituind Dacia Porolissensis;

#168- Marcus Aurelius organizeaza teritoriul in trei provincii- Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis si Dacia Malvensis, conduse de un "legatus Augusti pro praetore Daciarum trium"

#~222-235- Severus Alexander constituie o adunare provinciala, "conciliul celor trei Dacii"

►Armata: Inca din epoca lui Traian, in Dacia, provincie frontaliera, sunt cantonate trupe numeroase (40-50 000), organizate in legiuni si trupe auxiliare, cohorte, alae, numeri. Taberele permanente ale armatei romane (castre), apar inca din epoca cuceririi la Apulum, Dierna, Micia, Porolissum, Romula, Troesmis. Unele vor evolua spre structuri urbane. Militarii constituie un puternic factor de romanizare ca vorbitori de limba latina. Autohtonii au putut servi in armata, la inceput in unitati auxiliare, apoi si in legiuni, dupa 212.

►Veteranii: Cei ce isi incheiau serviciul militar puteau servi drept "evocati" pe linga taberele romane sau beneficiau de cetatenie, stipendii si proprietati daca ramaneau in provincia in care au servit. Deseori acestia si-au intemeiat familii in Dacia sau chiar au ocupat functii in administratia provinciei.

►Colonistii: Traian si imparatii urmatori au organizat un proces masiv de colonizare menit sa consolideze stapanirea romana si sa impulsioneze viata economica. Colonistii provin din toata lumea romana, din provincii deja romanizate (Hispania, Gallia, Pannonia) si sunt vorbitori de limba latina. Ei convietuiesc cu autohtonii in perimetrul vechilor asezari, sau intemeiaza ~500 noi asezari de tip CANABAE, PAGUS sau VICUS. Proprietarii funciari ro-mani dispun de ferme (VILLA RUSTICA) precum cele descoperite la Niculitel, Hobita, Strei.

►Urbanismul: In cadrul vastei actiuni civilizatoare, romanii intemeiaza orase pe locul vechilor cetati dacice, conservindu-le denumirea si creaza noi centre urbane, iar centrele grecesti cunosc o noua epoca de inflorire, conservandu-si autonomia. Orasele romane au rang de municipiu (Aegyssus, Dierna, Troesmis), sau sunt inaltate la rang de colonie (Drobeta, Napoca, Romula). Centre mestesugaresti si comerciale, orasele poarta amprenta activitatii edilitare tipic romane. In teritoriul lor se edifica forumuri, amfiteatre, apeducte, temple si terme dupa modelul constructiilor romane si provinciale.

►Religia este marcata de fenomenul de sincretism si "interpretatio romana" si de biritualism. Se practica simultan cultul zeilor si eroilor greci, romani si orientali, (sincretism) iar divinitatilor locale li se dedica un cult privat si sunt adorate sub nume romane (Bendis-Diana). Necropolele atesta practicarea ritului incineratiei simultan cu adoptarea ritului inhumatiei si a obiceiului inmormantarii in sarcofage de piatra. Crestinismul patrunde in Dacia pe o cale neoficiala, ca religie ilicita, supusa persecutiilor pana in sec. IV.

►Economia provinciei este organizata de cuceritori dupa modelul roman, dar lipsesc elementele care sa ateste existenta unor mari exploatari sclavagiste, latifundiile. Se dezvolta indeosebi agricultura, mineritul (extragerea aurului, fierului, sarii, pacurii), mestesugurile (care cunosc organizarea in colegii), comertul pe apa si pe uscat, pe marile drumuri precum cel de la Lederata la Porolissum, sau cel dintre Sucidava si Apulum.

►Dreptul roman clasic se impune in provincie, transmitandu-si ulterior principiile asupra dreptului romanesc medieval si modern. Provincia beneficiaza de efectele unor legi generale precum edictul lui Caracalla, care acorda cetatenie locuitorilor provinciilor (212), dar si de legi particulare precum legea provinciala din 106, data de Traian.

►Cultura scolara reprezinta un important factor de romanizare, permitand autohtonilor insusirea limbii latine literare si a scrierii, in cadrul noilo "ludi leterati" atestate prin descoperirile de la Sarmizegetusa, Geoagiu, Zam (tablite cerate si stili).

Rezultatele romanizarii: adoptarea modului de viata roman (vestimentatie, obiceiuri, indeletniciri), a limbii latine, sinteza religioasa si raspandirea crestinismului, sinteza etnica.

B. Abandonarea provinciei: Retragerea aureliana are loc in anii 271-274, ca urmare a crizei generale din imperiu, din ratiuni predominant militare. Ea reprezinta o ruptura fata de imperiu din punct de vedere politic, administrativ fiscal si militar, dar permite continuarea legaturilor economice si apirituale. Aurelian a dispus retragerea la S de Dunare a armatei si a administratiei, urmate de proprietarii funciari si de aristocratia urbana. O noua structura administrativa a aparut la sud de Dunare. Intre Moesia Prima si Moesia Secunda s-a creat Dacia sud-dunareana, iar Dobrogea a fost organizata ca Scythia Minor, existand ca provincie pana in 602. Majoritatea populatiei romanizate de la N de Dunare a continuat sa traiasca aici, practicand activitati specifice unei populatii sedentare. Dupa retragere granitele provinciei dispar, are loc romanizarea dacilor liberi si se uniformizeaza civilizatia daco-romana.